Muchia Căprioarei (4B) din Peretele Animalelor

Data: 18 iunie 2013

Participanti: Dana, Baza

Traseu: Traseul Muchia Caprioarei (VI+, 6 LC) din Peretele Animalelor, Cheile Rasnoavei


M-am gandit ca e important sa scriem niste lucruri despre Muchia Caprioarei. Asta pentru ca ni se pare util sa impartasim celorlalti impresia noastra legata de traseu, impresie care e notabil diferita de ce reiese in general uitandu-te pe net despre creasta asta :)

Noi am ajuns aici cautand un traseu prietenos, nu prea greu, adecvat perioadei prin care treceam (asteptand bebe), pe care sa mergem noi asa... linistiti... si sa ne bucuram de soare, de stanca ...
Cand am mai mers in Peretele Animalelor am ocolit de fiecare data traseul, lasandu-l special pentru un moment de genul asta. De fiecare data ne gandeam ce traseu de vacanta o fi pe acolo, vazand multi incepatori urcandu-l, uneori cate 3 echipe una dupa alta... Raspunsul multora la intrebarea "Cum e traseul?" este, simplu: "E usor". Nu as spune in nici un caz ca nu e usor, dar as spune ca ... e total irelevant faptul ca e usor. Experienta noastra cu Muchia Caprioarei a fost placuta si interesanta, doar ca nu era ce ne asteptam.

Generalitati:

• Grad de catarare libera: VI+/VII-
• Lungime traseu: 6 LC de aproximativ 40m (stim ca multi folosesc corzi de 60m si deci fac mai putine LC)
• Echipament: 2 semicorzi, 11 bucle echipate, un anou lung, cateva nuci mici/medii pot fi foarte utile
• Traseul este pe toata lungimea lui friabil, cu mai multe zone foarte friabile. Pe fiecare LC sunt bolovani/placi destul de mari slab fixate, care daca sunt desprinse de capul coarda pot cauza accidentari serioase.
• Traseul este rar asigurat, avand inclusiv o portiune de ~20m friabila, fara nicio asigurare, pe LC 3. Aici e util un anou, cu care putem face o asigurare ok dupa un colt de stanca, la vreo 8-12m dupa regrupare.
• Desi ca dificultate e un traseu de incepatori, nu l-as recomanda unui incepator pentru a-l parcurge cap de coarda. De asemenea, daca in traseu mai este o alta echipa deasupra, trebuie avuta in vedere traiectoria unor posibile pietre date de echipa de sus si sa asteptam/ sa ne pozitionam asa incat sa ne asiguram ca nu o sa darame nimic peste noi (in special la baza traseului si in regruparea de dinainte de lungimea cu pasajul mai dificil)
• Impresia noastra e ca Muchia Caprioarei e destul de draguta si de interesanta, fara a fi insa un traseu deosebit de frumos

Numele traseului e scris la baza. Se poate urca ori pe la baza crestei (acolo e numele traseului scris), ori prin dreapta, la vreo 10m de baza crestei (de aici se vede un prim piton). Prima varianta e mai ferita de posibile pietre care ar cadea de sus.

Iata mai jos o schita  aproximativa cu cateva comentarii:

***

Povestea incepe in Poiana Inului ...unde trebuie neaparat sa ne pozam cu papadiile astea inalte...

Urcam incet, incet spre pereti. E mai greu la deal acum.

Noi am intrat in traseu prin dreapta crestei. Ulterior am vazut ca se putea si direct de unde incepe creasta.

La intrarea in traseu am gasit un Reverso 3. Cautand ulterior pe cel care l-a pierdut pentru a i-l da, am aflat ca un baiat l-a scapat din a doua regrupare, cu cateva zile inainte sa mergem noi. Avea, intr-adevar, semnele corespunzatoare unei caderi mai serioase...

Ajungem bine dispusi in prima regrupare. Pana aici catararea e placuta si stanca e destul de sanatoasa.

Lungimea urmatoare debuteaza cu un pasaj placut si frumos.

Daca ar fi toata creasta asa, ar fi tare draguta ... dar deja a doua jumatate a lungimii e mai friabila.

Pe inceputul celei de-a treia a lungimi de coarda am asigurat un piton, iar mai sus am gasit doar teren din ce in ce mai friabil, fara nicio asigurare, ajungand in regruparea urmatoare convins ca am luat-o aiurea pe creasta si ca traseul era pe undeva prin alta parte. Dar de fapt asa e traseul...

La o parcurgere ulterioara a traseului, am gasit, la 8-12 m de regrupare, un colt de stanca maricel si solid, dupa care se poate bine pune un anou, acesta devenind a doua si ultima asigurare de pe LC 3. 

Privim in jos pe a patra lungime de coarda, care nu poate sa fie decat frumoasa comparativ cu ce urcasem imediat mai jos... Adica normal de friabila si de rar asigurata, fara exagerari ca pe LC 3.

Pacat ca parfumul nu se vede in poza. Am intalnit mai multe asemenea ... buchete de flori.

Urmeaza acum LC a cincea.  O placa mare, care suna a gol si care se afla exact deasupra corzilor si a regruparii, ma face sa trec cat mai atent. Aici optimistii fac bavareza, iar pasajul e considerat cam VI+. Eu m-am cam chinuit sa trec asa incat sa fiu sigur ca nu daram nimic pe acolo. Nu mi s-a parut deloc simplu, varianta "prudenta" a pasajului mi s-a parut cam VII- si necesita oarece atentie... Imediat mai sus, trec de alta placa ce imi pare fragila, apoi continui printr-o zona mai friabila dar macar mai usoara. Filand-o pe Dana ma intreb cum de un traseu ca asta e frecventat cu seninatate de oameni fara experienta, mi se pare incredibil.

Se aude oarece zgomot si coarda se intinde. Dana sta in coarda, dupa ce a dizlocat partea de sus a placii de deasupra pasajului de VI+. Dana nu avea ce sa pateasca in conditiile in care mergeam noi, e drept, dar zgomotul placii care cadea si praful ridicat pana in regruparea in care stateam eu mi-au intarit parerea despre traseu...

Intre timp, soparla de regrupare, o specie des intalnita pe aici, se plimba linistita...

Chiar era frumoasa vegetatia de pe traseu, dand uneori senzatia ca te cateri printre niste ghivece... nu foarte stabile...

Ultima LC incepe cu o placa ostentativ desprinsa de perete, dar care se ocoleste usor. Mai sus creasta e ca o gradina plina cu flori, foarte placuta.

Ajuns sus ma gandesc ca pe oricare 10-15 metri de traseu poti gasi cel putin un bolovan mare si suficient de instabil care sa poata fi dat usor la vale de catre cineva neatent. Asta nu-i putin lucru...

Mai stam putin pe creasta ca se vede frumos de aici...

Poza de final in care ne vedem doar noi doi. ;)