Albişoara Hornurilor

Data: 24 martie 2012
Participanti: Dana, Baza
Traseu: urcare pe Albisoara Hornurilor (2A) - creasta Picaturii, coborare pe Valea Alba

Plecam cat de devreme reusim din Busteni cu gandul la Albisoara Hornurilor, si apoi fara vreun plan prea bine definit. De idei nu ducem lipsa, dar ramane de vazut ce facem in functie de cum ne simtim / cat timp o sa mai avem...

Suntem matinali, dar se pare ca altii ne-au luat-o inainte. Nu ne plangem, ca asta inseamna ca mergem pe urme proaspete pana in Valea Alba :)

Albisoara Hornurilor incepe chiar de "La Verdeata" cu un horn putin intimidant.


Primul horn inseamna si prima saritoare...


De jos nu parea ceva prea complicat, dar s-a dovedit inca o data ca 'aparentele inseala' :). Baza a dezgropat, cu inspiratie, un piton la baza saritorii. In rest a folosit asigurari mobile, destul de nesigure, ca e greu de gasit plasamente solide in conglomerat friabil, ud si murdar.


Apoi, valea a insemnat practic o panta de zapada pana sus...


A mai fost o mica saritoare (2m) aproape de finalul vaii, dar peste care am trecut amandoi fara probleme.


Albisoara Hornurilor se termina la vreo 15m sub tunelul din creasta Picaturii pe unde trece braul Portitei. Vara, drumul pana in tunel inseamna 5 minute de mers pe o brana putin delicata. Acum insa, e destul de palpitant pe acolo. Intai, o traversare spre dreapta...


Apoi traversare inapoi, la stanga, pana in tunel. Pe alocuri, era zapada inselatoare peste niste jnepeni firavi, facand portiunea asta destul de periculoasa. Nu prea e loc de facut vreun pas gresit pe aici. Dupa cum se vede, am simtit nevoia sa ne asiguram.


In tunel :)


Ne-am plimbat putin pe braul Portitei pana sub Spalatura Vaii Seci. Arata impresionant acum :) Oare cand vom ajunge si noi pe acolo?


Avem inca suficient timp asa ca, in loc sa urcam pe poteca pe langa creata Picaturii, revenim la tunel ca sa incercam iesirea direct in creasta prin hornul din tunel.
Mai jos, Albisoara Hornurilor vazuta din tunel...


Baza, tocmai iesind din horn, si eu jos, filand. Ca sa ne facem viata mai usoara si sa ne putem bucura de catarat, am tras rucsacii pe portiunea asta. Hornul vertical a fost foarte fain! Mult mai usor si mai placut decat ma asteptam. Iar privelistea de pe tancul de deasupra nu trebuie ratata :)

Acum, cu zapada, se vad clar Valcelul Mortului si Hornurile Vaii Seci... si chiar Spintecatura Vaii Seci intre cele doua.


Din tunel, am facut 3 lungimi de coarda fix pe creasta pana ne-am intersectat cu poteca clasica...


Cataratul nu a fost deloc greu, dar pitoanele erau cam rare (maxim 2 pe lungime), era destul de friabil si nu prea exista posibilitatea de pus asigurari mobile.


Din nou, la Cruce...



A urmat o coborare rapida pe Valea Alba, intoarcerea in Bucuresti in aceeasi zi si o duminica la escalada in Bulgaria.

Inca un weekend plin! :)

Creasta Coștila-Gălbinele și Albișoara Brânei

Data: 17-18 martie 2012
Participanti: Dana, Baza, Mirela
Traseu: creasta Costila-Galbinele (3A), dormit la ref. Salvamont de langa Babele, coborare pe Albisoara Branei (2A)

Ne gandeam la tura asta de prin ianuarie, dar am tot amanat-o din motive de vreme. Dar uite ca weekendul asta in sfarsit am reusit sa mergem pe Costila-Galbinele iarna... pacat ca traseul era deja in conditii de vara :)

Putin mai sus de refugiu - peretele Vulturilor, valea Costilei si peretele Costilei cu creasta Costila-Galbinele.


Am inotat putin prin zapada, apoi incepem catararea pe fata cazuta (la bocanci, ca stanca era in mare parte uscata).


A doua lungime - putina "jnepeneala", apoi ocolirea Pintenului Costilei.


Mirela, catarand...


Si eu, ajungand in regrupare.


Apoi mergem dezlegati pana la capatul unei limbi de zapada de unde mai era fix o lungime pana la intrarea propriu-zisa in traseu. Lungimea asta a fost de fapt cea mai interesanta, ca nu avea asigurari si practic a fost singura pe care am avut parte si de ceva zapada.
Mirela, pe lungimea de "mixt" :)


Eu, scotand pitonul batut de Baza... (l-am fi lasat daca ar fi fost bun, dar era batut intr-o fisura cu pamant inghetat, deci n-ar mai fi fost bun de nimic dupa ce dadea caldura).


Pe creasta, la soare. Nu, poza nu este regizata :)


:)


:)


Coltii Morarului, in soare.


Baza, la traversarea pe sub tavan...


... si Mirela, tot acolo.


Traseul teoretic s-a cam terminat, dar noi vrem sa continuam pe creasta pana in Brana Mare. Asa ca ne pregatim sa cataram si peretelul din poza, in loc sa-l ocolim ca de obicei pe pantele de iarba din stanga.


Avem parte de o lungime nu prea grea, dar nici prea usoara pe care folosim cateva asigurari mobile, apoi de inca o lungime foarte usoara dar putin expusa pe care Baza nu a asigurat nimic. Regruparile au fost la cate un piton batut de noi, dar recuperat de fiecare data.


Si suntem sus! :)


Baza, ajungand in brana fix pe creasta!


O luam pe brana spre Hornul lui Gelepeanu, dar dupa foarte putin timp ajungem la o limba de zapada care se vedea ca da sus in platou. Aveam fiecare cate doi pioleti, asa ca ne e foarte la indemana sa urcam pe acolo si in scurt timp suntem pe platou, in spatele releului Costila.

Planul era sa dormim la cab. Babele, dar cand treceam pe langa ref. Salvamont ne-au abordat baietii de acolo oferindu-ne cazare... si noi am ramas. Conditiile si mancarea au fost excelente, dar si pretul a fost pe masura.

Pentru duminica, aveam in gand "sa facem o Albisoara". Dupa putine dezbateri, hotaram ca va fi Albisoara Branei. Evident, initial ne gandeam ca vom urca pe Albisoara aleasa... dar de dimineata ne dam seama ca suntem destul de obositi si ar fi cam mult sa coboram pe Valea Alba, apoi sa urcam Albisoara, apoi iar sa coboram pe Valea Alba, asa ca decidem sa coboram direct pe Albisoara :)

Pe platou, in drum spre Cruce.


E frumos si noua ne e lene - deci multe pauze si multe poze :)


Incepem coborarea... cam abrupt, dar inca ok.


Oare cum o sa fie mai jos? :)


Baza incearca poze artistice, asa ca noi coboram "la comanda" sa ne prinda in actiune :)


"Hai, fa-mi o poza ca stau bine aici!" :)


Am gasit si cateva praguri mici de stanca (cred ca vreo trei, in total), dar au fost ok de descatarat toate - n-am facut niciun rapel.


Foarte aproape de intersectia drumului spre ref. Costila, vedem si o urma notabila de "avalansa" - zapada cursese de pe un valcel din padure.


... si gata weekendul.

Creasta Pietrei Craiului

Data: 9-11 martie 2012
Participanti: Dana si Mirela
Traseu: Fantana lui Botorog - Curmatura - Saua Crapaturii - creasta Pietrei Craiului - Saua Funduri - La Table - Prapastiile Zarnestilor - Fantana lui Botorog

Weekend cu vreme buna, dar fara prea multi amatori de mers la munte. Asa ca plecam noi, doua fete, sa facem creasta Pietrei Craiului. In tentativele mele precedente fusesem destul de lenti, asa ca aveam putin emotii ca nu o sa apucam sa facem si sudica... dar am prins conditii foarte bune, urme batute deja peste tot si, chiar daca e iarna, am reusit sa ne incadram in toti timpii de pe marcaje!

Plecam vineri dupa serviciu din Bucuresti, urcam de vineri seara la Curmatura, facem o scurta pauza de sedinta foto in poiana Zanoaga (dar luna aia mare si frumoasa nu prea vroia sa stea locului in pozele noastre, asa ca toate au iesit miscate), iar sambata dimineata devreme pornim in sus spre saua Crapaturii - vf. Turnu.

In sfarsit, sus in creasta!


E ceva zapada, nu?


:)


Ora 10:30am - refugiul Ascutit. Tocmai pleca un grup care dormise in refugiu. In total au fost 11 oameni in noaptea de vineri spre sambata in Ascutit. Oare cum au avut loc? :) Noi facem o pauza mai lunga de mancat si umplut termosurile cu ceai.


Creasta nordica :)


Am fi vrut mai mult soare, dar e bine si asa. E suficienta vizibilitate pentru poze :)


La un moment dat ma gandeam ca e a treia oara cand sunt aici iarna, dar ca e un traseu pe care as reveni oricand. Nu cred ca e posibil sa te saturi vreodata de creasta Pietrei Craiului!


Mirela :)


Cea mai spectaculoasa portiune de pe creasta nordica...


Mirela, pozand... :)


Ora 2pm - vf. La Om, si cateva minute mai tarziu ref. Grind. Acolo ne intalnim cu grupul de 4 pe care ii vazusem plecand din Ascutit. Ei vor pleca mai departe, spre ref. Funduri.

Noi avem o mica dilema - este cam devreme sa ne oprim, dar totusi vor fi 9 oameni in ref. Funduri, cu noi doua am fi 11. Pe cand aici... inca nu e nimeni, deci orice ar fi tot vom avea niste locuri decente de dormit.

Ramanem. Mancam - dormim - facem poze - mancam - dormim - facem poze pana a doua zi dimineata. In total am fost 5 oameni in Grind, deci loc berechet pentru toata lumea!


Rasaritul, duminica dimineata.


Vreme impecabila duminica. Am facut bine ca am ramas peste noapte in Grind!


Creasta sudica...


...asa cum auzisem, mai ascutita decat aia nordica!


Credeam ca ascutita inseamna mai grea. Dar nu e asa! E doar mai ascutita, dar in niciun caz mai grea.


:)


Bucegii, in departare.


Era atat de frumos ca aproape nu mai vroiam sa mergem ca sa nu se termine!


:)


:)


Si ca sa fie totul perfect, vedem si trei capre negre.
Eu - pozand una din capre.


Capra, stand cuminte la poza pe zapada.


Ultima parte a crestei... ajungem in saua Funduri la 11am.


Pe coborare...


Apoi urmeaza (interminabilul) drum inapoi la Fantana lui Botorog, drumul spre casa si o noua saptamana de munca de birou. :) Asta e, lasa ca vine repede urmatorul weekend!

* Pozele au fost facute de mine si de Mirela.

** Pe mine m-au impresionat cabanierii din Curmatura, asa ca vreau sa mentionez si asta! Vineri seara la 10:30 ne-am luat ceai si am fi putut sa ne luam si ciorba, iar sambata dimineata au deschis sala de mese si aveau deja ceai la ora 7 dimineata (chiar daca pe usa, programul era de la ora 8). Asta e impresionant fata de conditiile / tratamentul din alte cabane! Sper sa ramana tot asa in Curmatura :)

***


Am remarcat ca sunt destul de multi care au avut pareri de genul "suntem inconstiente", "plecam asa, doar doua fete", "am mers ne-legate in coarda pe creasta", etc. Daca nu va aflati printe ei, puteti sa ignorati ce urmeza (adica raspunsul / parerea mea apropo de acest gen de comentarii).

1. "Plecam doua fete" - eu personal, prefer sa merg pe munte cu persoane cu ceva experienta sau cu fete (cu sau fara experinta). De ce nu si cu baieti fara experienta? Pentru ca mi s-a dovedit in prea multe randuri ca multi dinte ei sunt periculosi! Vor sa faca pe barbatii si au initiative de multe ori periculoase pentru ei si pentru tot restul grupului. (Stiu ca nu e o regula 100% valabila, asa ca nu va simtiti jigniti daca nu faceti parte din categoria asta).

2. "Suntem inconstiente" - stim exact dificultatea traseului si antrenamentul / experienta noastra, stim la ce sa ne asteptam acolo, si ne-am ales echipamentul avand in vedere aceste aspecte. Sa nu iti iei echipament adecvat la tine, sa iti asumi riscuri inutile, etc, inseamna intr-adevar inconstienta. Poate o abordare mai constructiva ar fi sa puneti intrebari sa vedeti daca chiar stim in ce ne bagam, nu sa trageti asa imediat concluzii d-astea.

3. "Nu ne-am legat in coarda" - pentru ca nu a fost cazul! Nu exista "cornise" prin care sa cazi, nu exista catarat sau altfel de dificultati decat ocazional (gen 1m-5m), este pur si simplu o poteca pe creasta pe care mergi cu coltari in picioare. Daca iti e frica ca te impiedici si cazi ca dai cu stangul in dreptul, nu prea ai ce cauta acolo. Daca iti e frica ca te ia ameteala cand te uiti in jos, iarasi nu prea ai ce cauta acolo (vara sau iarna!). Si da, am avut la noi echipament sa ne asiguram in caz de nevoie pe acele scurte portiuni potential mai dificile (dar au fost in conditii atat de bune incat nu a fost nevoie).

4. Un alt aspect de mentionat e ca "prea mult echipament" nu te ajuta, ci te poate pune mai mult in pericol! De ce? Pentru ca adauga greutate la rucsac ceea ce inseamna ca te poti dezechilibra mai usor, esti mai lent, obosesti mai repede adica esti mai predispus la a face greseli, etc. Deci echipamentul trebuie ales "numai bine" in raport cu dificultatea traseului si experienta oamenilor.


ATENȚIE !!!

Unele activități prezentate aici implică risc serios de accidentare gravă sau chiar fatală.

Este important de reținut că:
  • Abordarea anumitor trasee prezentate aici poate fi foarte diferită de cea obișnuită, un motiv foarte serios de a trata cu rezervă informațiile prezentate.
  • Condițiile în care un traseu se găsește (împreună cu riscurile asociate!) pot fi foarte diferite față de cum au fost ele găsite la un moment dat.

În consecință:
  • NU ne putem asuma nicio răspundere în caz că informațiile prezentate aici sunt greșite, inexacte sau depășite.
  • NU ne asumăm nicio răspundere pentru consecințele ce pot decurge din folosirea, în orice fel, a oricăror materiale prezentate aici.
  • Folosirea oricăror informații sau idei prezentate aici se face integral pe propria răspundere.