Data: 18 septembrie 2010
Participanti: Dana, Baza si Florică
Traseu: Valea Urzicii direct pe fir pana in Brana Mare a Costilei, coborare pe Valea Priponului
Avea Baza o idee mai veche de a face o vale din Costila. Acum pur si simplu a sosit momentul sa punem aceasta idee in practica. Si cum mai rar exista coincidente, nu este intamplator ca am ajuns pe Valea Urzicii exact in ziua cand si altii planuiau sa mearga tot pe aceasta vale. Ne-am lasat putin influentati in alegerea traseului de faptul ca altii au adus vorba despre Valea Urzicii, dar in privinta abordarii nu aveam de gand sa ne abatem de la ideea noastra: sa parcurgem valea fix pe fir.
Dupa ce incercam sa ne documentam, ne dam seama ca va fi cel putin interesant. Asta nu pentru ca am fi gasit vreo descriere completa a vaii, ci tocmai pentru ca nu am gasit nicio informatie detaliata de genul acesta. Kargel mentioneaza in treacat (in cartea Muntii Bucegi - Drumetie, Alpinism,Schi ) ca cele doua canioane sunt de gradul IV, si se concentreaza pe descrierea ocolirilor. Bun, asta inseamna ca trebuie sa ne echipam serios! Dar cat de serios e serios?
Florică este atras imediat de idee si are liber in weekend, asa ca suntem in echipa ideala pentru traseul asta. Fiind trei, putem cara cam tot ce ne trece prin cap ca ar putea fi util. Asa ca luam cu noi 2 semicorzi, pitoane, ciocan, mobile, papuci de catarat pentru fiecare si chiar si un saculet de magneziu :). Si bine am facut, ca absolut toate s-au dovedit utile. Fara vreunele din acestea destul de probabil ca nu ar fi fost realizabil traseul in stilul pe care ni-l propusesem.
VALEA URZICII pe fir pana in BMC
Generalitati:
- daca nu se ocolesc saritorile, nu are nici o legatura cu gradul 2A
- sunt cateva saritori mari, nepitonate si greu de asigurat
- pe acolo e teren mai de aventura, nu seamana nici cu o vale clasica, nici cu un traseu de alpinism
- multe saritori par cam tot timpul umede, poate cateva zile pe an sa fie perfect uscate (?)
- noi am prins saritorile in conditii abordabile, cu exceptia unei saritori de vreo 10m (chiar sub BMC) care parea mazgoasa pe ambii versanti - fata de restul saritorilor de pe vale care erau mazgoaze doar pe partea stanga cum urci, dar se puteau aborda pe partea dreapta
- dificultatea vine din faptul ca sunt saritori multe (vreo 2 foarte inalte) si alunecoase, unde este greu sa plasezi asigurari
Materiale (stim, par cam multe):
- 2 semicorzi;
- 4-5 pitoane, ciocan;
- 4-5 frienduri intre 2 cm si 6 cm, utile pe o buna parte din saritori
- cateva nuci mari
- ~10 bucle
- espadrile de catarat
- eventual un sac de magneziu ;)
- obligatoriu casca
Intrarea in vale din drumul turistic este clara. Chiar exista un bolovan in apropierea potecii marcate pe care scrie cu vopsea rosie "V. URZICII".
Baza pe prima saritoare.
Apoi urmeaza o saritoare mai inalta cu pitoane suficiente.
Dupa aceea mai gasim doua saritori interesante...
...prima - pe care urca Baza -
...iar apoi, dupa o zona mai deschisa a vaii,
... a doua - pe care merge Florică. Se pare ca aceasta se poate depasi si printr-o fereastra.
Dar noi suntem suficient de flexibili sa trecem saritoarea prin exterior cu un spraitz larg.
Ajungem la prima saritoare inalta (asta ar fi in primul canion). Estimam ~25m. Ca grad poate ar fi un IV+, dar nu e relevant. E umed, sunt doar 2 pitoane (si acestea sunt in acelasi loc), deci clar e nevoie de asigurari mobile.
Revedem mai jos aceasta prima saritoare mare, care i-a revenit lui Baza.
Cele 2 pitoane gasite pe aceasta saritoare sunt echipate cu niste bucle vechi si se afla cam la 2/3 din inaltimea saritorii. [mai nou, in 2013, am constatat ca ambele bucle au fost luate de cineva... Pacat! Erau un element pitoresc... ]
Un timp continuam urcusul pe vale fara mari dificultati.
Gasim si un bloc de zapada ramas din iarna trecuta, desi suntem in septembrie :)
O saritoare mica, dar aparent dificila ne blocheaza drumul. Aici se formeaza un braneag clar spre stanga (cum urci). Din acest loc si pana in BMC nu am mai gasit niciun fel de asigurare fixa pe vale, nici macar puncte de rapel amenajate. Nici noi nu am lasat vreo urma a trecerii noastre - am recuperat tot ce am batut.
... si am batut primul piton. S-a dovedit apoi ca doar aici jos era greu de trecut.
Florică in actiune :) . O lespede mare reprezinta o priza tentanta, dar nu e clar cat de bine sta acolo.
In continuare pe vale...
...intrand intre peretii impunatori ai celui de-al doilea canion.
Ajungem la marea saritoare din cel de-al doilea canion. Are vreo 25m si e destul de evident abordabila pe versantul din dreapta. Ca dificultate, conteaza enorm conditiile in care se afla saritoarea. Noi am prins-o partial uda si foarte alunecoasa. Pe ea nu este niciun piton. Am folosit si pitoane, si asigurari mobile dar nici unele nu puteau fi plasate grozav. Tot din acest motiv nu am lasat in urma vreun piton.
Florică pleaca primul pe aceasta saritoare. Dupa 2 pitoane si 4 frienduri pare ca a depasit dificultatile...
... dar ajunge la un pasaj de aderenta pe stanca uda unde papucii lui refuza sa coopereze.
Merge si Baza sa incerce pasul buclucas, pe care il trece ajutat fiind de magneziu pentru a usca cateva prize, de rabdare in a curata papucii inainte de pas, dar in mod evident si de faptul ca 2/3 din saritoare era deja asigurata de Florică.
Apoi am gasit o saritoare umeda, cu bolovan, ce nu putea fi abordata direct in aceste conditii. Noi am urcat paralel cu valea pe un horn putin in dreapta saritorii (in poza se intuieste existenta acestui horn), si cand am ajuns sus am traversat pe o brana de piatra spre stanga. Am ajuns inapoi in vale putin deasupra saritorii.
Urmeaza inca o mica saritoare pe care noi ne-am asigurat, dar care nu e deloc grea si se ajunge brusc in BMC. Parca nu e chiar evidenta intersectia cu brana daca nu stii zona.
Din BMC am ales sa coboram pe Valea Priponului si in continuare pe Valea Cerbului. Exact cand am dat in marcajul de Valea Cerbului ne-am intalnit cu un grup ce venea de pe Acele Morarului asa ca, fiind in grup mare, drumul prin padure pe intuneric a trecut parca mai repede... chiar daca la un moment dat s-au auzit niste sunete ciudate (eu prefer sa cred ca era o capra, dar baietii insista ca de fapt era un pui de urs).
[pentru varianta "de primavara" (2013) a Vaii Urzicii, vezi aici]
