Traseul Fisura Roșie (5B) din Peretele Văii Albe

Traseu: Fisura Roșie 5B, VII- (VI+, A0), 10lc, Peretele Văii Albe - Circul 2  

Data: 7 iulie 2024

Un traseu cu 3 lungimi frumoase de fisura, cu destula iarba si multe traversari, asigurari discutabile, zone friabile, acces interesant si cateva ridicari memorabile pentru secund urmate de traversee neasigurate pana in regrupare. Un traseu care are destule parcurgeri in ciuda starii in care se afla, si care probabil ar fi mult mai frecventat daca asigurarile si mai ales regruparile ar prezenta mai multa incredere. Un traseu pe care, in momentul asta, nu l-as recomanda decat celor care chiar stiu ce fac si cauta aventura.

Mai jos - vedere cu Peretele Vaii Albe din Circul 2. Accesul pana aici e un traseu in sine.

Accesul: Dupa ce se coboara in Circul 1, se continua traversarea pe curba de nivel pe sub perete. Unde se termina peretele si incep jnepenii, se urca in sus fara dificultati pana intr-un loc de unde incepe o brana clara inapoi spre dreapta (poza de mai jos). Aici noi ne-am legat in coarda. Brana, daca se abordeaza optim, nu prezinta nicio problema. Pe parcursul branei se poate asigura o zada mica, iar regruparea se face in capatul branei la o zada solida. De acolo se urmeaza un hornulet usor in sus spre circul 2 unde este bine sa ne asiguram responsabil. Terenul este usor (daca as intalni astfel de pasaje pe vreo vale, nu mi-as pune problema de asigurare), doar ca aici avem sub noi 3 lungimi de perete. Apoi noi am gasit un piton, imediat dupa care am cotit spre dreapta spre baza peretelui, iar inclinatia terenului a scazut considerabil.

Legati in coarda, in circul 2, pe terenul usor din apropierea peretelui.

Bogdan la baza fisurii de unde incepe traseul. Nu este nicio regrupare acolo, si nu vazuse niciuna nici la baza stancilor de sub el, asa ca dezbateam de la distanta cum sa ne organizam. Pe brana de deasupra, in extrema dreapta, sunt multe capre negre pe care le-am surprins in Circul 2 si care nu aveau cum sa treaca de noi asa ca s-au refugiat cat de departe au putut. 

Pana la urma Bogdan a plecat in sus pe fisura in timp ce eu am ramas la distanta pe terenul usor din Circul 2.

Lungimea 1 (20m): Este o lungime scurta si usoara. Pe fisura de plecare, care nu prezinta probleme, se gaseste un piton foarte jos si unul la final. Urmeaza o portiune inierbata, dupa care gasim 2 pitoane (o fosta regrupare?). Imediat dupa avem un pas ca sa ne saltam pe o brana de iarba (cu putina rabdare se gasesc prize solide), apoi urmeaza o traversare orizontala spre stanga pe brana de iarba pana in regrupare, fara alte asigurari. Regruparea este la un spit si un piton.    

Eu pe lungimea 1.

Lungimea 2 (45m): Pleaca spre fisura evidenta din stanga regruparii. La baza ei se gaseste un spit, apoi urmeaza tevile si pitoanele specifice traseului... dar la un moment dat, fix unde stanca devine foarte friabila, lipsesc si asigurarile pentru o portiune. Mai sus inclinatia scade, si se iese in regrupare usor spre stanga, pe o brana de iarba. Gasim un spit si in aceasta regrupare.   

Final de L2.

Lungimea 3 (aka "lungimea de iarba" - 55m): Are foarte multa iarba si inclinatie mai mare decat m-as fi asteptat. Totusi, linia pe unde se poate urca este destul de evidenta. Din regrupare se pleaca spre dreapta unde avem cativa pasi (pe stanca) unde se pot plasa si asigurari mobile, apoi se continua ascendent dreapta pana intr-un loc unde gasim 2 pitoane (probabil o veche regrupare intermediara). De acolo se continua ascendent stanga, unde cu atentie si inspiratie se mai pot plasa 1-2 asigurari mobile. Apoi iar ne orientam spre dreapta, usor ascendent, spre locul pe unde e cel mai accesibil sa se ajunga la baza peretelui (se mai poate plasa o asigurare mobila inainte de ultima ridicare pe iarba verticala), apoi se traverseaza lejer pe brana spre stanga pana la baza fisurii care da numele traseului, unde gasim regruparea (pe pitoane).  

Vedere in jos cu lungimea de iarba, si eu in R2. 

Lungimea 4 (30m): Pleaca in sus pe fisura asigurata cu multe tevi. Stanca e compacta, linia e clara, si se pot plasa asigurari mobile daca tevile nu ofera suficienta incredere. In momentul in care gasim un spit pe partea dreapta a fisurii e bine sa il asiguram, apoi sa cautam regruparea mai jos in stanga noastra. Acel spit de fapt e prima asigurare din L5. In regruparea gasim un spit si pitoane. Acestea sunt si ultimele spituri din traseul nostru (cele pe care le vom mai folosi in zona superioara fac parte din alte trasee).  

Lungimea 4, frumoasa si aeriana.

Lungimea 5 (30m): Continua initial in acelasi stil pe fisura, pana aproximativ in locul unde se afla Bogdan. De acolo se traverseaza orizontal dreapta pe o brana de piatra, dupa care se continua pe teren extrem de friabil (pe care reusim sa mai gasim vreo 3 pitoane) pana la acea despicatura dintre bolovanul insorit din poza si perete, unde gasim regruparea.

Lungimea 6 (30m): Se revine pe linia fisurii si se continua in sus pana cand aceasta se termina intr-un mic cerdac, apoi se coteste dreapta si se ajunge in regrupare.

Ca secund, as zice ca finalul acestei lungimi a fost cel mai delicat loc din tot traseul. Ultima asigurare era cam pe unde sunt picioarele mele in poza, si ridicarea in acel balcon, desi nu era deosebit de grea, cerea niste energie care era pe terminate dupa cele 3 lungimi de fisura. Iar din acel punct urmau un numar de metri (orizontali si fara alte asigurari) pana in regrupare.

 

Lungimea 7 (35m): Incepand cu aceasta lungime, traseul se orienteaza in traversare spre stanga. Lungime este mai putin verticala si mai usoara. Catararea este initial prin horn, apoi pe creasta din poza, fiind o lungime foarte frumoasa.  

 

Vedere cu circul 2 si eu in R6.

Lungimea 8 (45m): Nu am nicio poza de pe L8. Din regrupare se pleaca intr-un traverseu aerian de vreo 2 metri pana se prinde o fisura friabila, dar cu multe asigurari. Dupa cei cativa metri verticali de fisura, linia traseului merge foarte mult spre stanga pe ierburi si teren usor, fiind o lungime destul de lunga. 

Lungimea 9 (30m): Este o lungime de traversat extrem de mult spre stanga, pe teren cu iarba si friabilitati, dar nimic de speriat fata de ce a fost pana aici. Noi am ales sa regrupam destul de repede la o regrupare buna pe spituri (din alt traseu).

Lungimea 10 (65m): Se continua in traverseu stanga pe o brana foarte buna, pana intalnim linia traseului Eftimie Croitoru. Iesirea se face printr-un horn cu catarare placuta si multe asigurari. Regruparea este la spituri. 

De unde am regrupat noi, L10 are ~65m, asa ca am mers concomitent cativa metri (plecarea din regrupare fiind pe o brana lata). Alternativ, lungimea precedenta se poate face mai lunga, si se va regrupa la pitoane, mai in stanga, tot pe brana de iarba. 

 

De la regruparea finala mai sunt cam 15-20 de metri de iarba pana in Brana Mare, si se ajunge intr-un loc unde este un mare bolovan pe brana in spatele caruia se poate sta foarte comod. De aici, in cateva minute se ajunge pe brana in Creasta Vaii Albe.

Traseul Pantera Roz din Peretele Animalelor

Traseul: Pantera Roz din Peretele Animalelor (primele 3lc)

Premieră: Gheorghe Enache (Genu), Felicia Enache 

Reparat: Alex Paul Manoliu (14.11.2021)

Pantera Roz e un traseu pe care multă vreme l-am ocolit. Totuși, primele 3 lungimi de coardă au un număr decent de repetări în ultimii ani, așa că încet-încet mi-am îndreptat și eu privirile spre el, încurajată și de faptul că traseul a suferit reparații recente (lungimea a 4-a a fost recondiționată să fie mai sigură, iar pe primele 3 lungimi au mai fost rebatute pitoane).

Așadar, într-o zi (puțin cam) răcoroasă de început de primăvară, în echipă cu Ioana, cu temele făcute și toate descrierile de pe net citite, am plecat la vânătoare de pantere... roz. Dar, ca de obicei, realitatea de la fața locului are mereu darul de a te surprinde, indiferent de câte descrieri citești.

Pantera Roz se află între Cangur și Miel și e marcată la bază cu o mare bulină roșie (sau poate că e roz?).

Lungimea 1 (30m)

Am urcat un mic hornulet murdar de 8m neasigurat, dar nu foarte verical, până pe tăpșanul de iarbă. Apoi am asigurat un piton bun în spatele unuia dintre copaci și am continuat în sus câțiva metri printre ierburi crescute bine, asigurând încă 2 pitoane. Apoi am ajuns pe o mică brâniță de unde se vede un piton drept în sus (la vreo 4-5 metri). Doar că drept în sus este o față complet spălată. Aici opțiunile sunt un horn cu aspect friabil un pic la dreapta, sau o față căzută pe care se găsesc prize un pic mai la stânga. Nevăzând nicio asigurare în hornul din dreapta, am ales varianta pe stânga unde am găsit stâncă compactă și curată. Am reușit să plasez binișor un totem albastru într-una dintre fisurele, apoi am continuat în sus până am ajuns cu picioarele la nivelul pitonului, dar mai bine de 1m în stânga lui, de unde am reușit să îl asigur cu panik-ul. Din punctul meu de vedere, acesta a fost cel mai delicat (aka periculos) pasaj din primele 3lc. O eventuală cădere în acest loc poate avea consecințe urâte (presupunând că nu e plasată vreo asigurare mobilă sau că această nu ține). Ulterior am aflat că, deși nu sunt singura care a ales varianta pe fața compactă din stânga, linia originală e prin acel hornulet friabil din dreapta (unde nu am aflat dacă există vreo asigurare).

De aici în sus, asigurările sunt mai apropiate și urmează o linie clară drept în sus pe teren mai ușor, până când ajungem la un piton vizibil pe o față compactă în dreapta noastră. De la acesta, o serie de prize bune ne conduc aproape orizontal spre dreapta câțiva metri, și cu puțină atenție zărim și un al 2lea piton de pe această traversare, ascuns în smocurile de iarbă (piton ce putea fi scos cu mâna la momentul acestei parcurgeri). Apoi continuăm câțiva metri în sus până la o regrupare cu spit și pitoane.   

Pe L1, in zona in care am plasat totemul

Final de L1. Coarda albastra e asigurata in pitonul care iese cu mana, ascuns in smocul de iarba

Lungimea 2 (25m)

Aceasta este o lungime scurtă și frumoasă. Și mult mai relaxantă decât prima, asigurările fiind apropiate și vizibile. Se pleacă un pic spre stânga din regrupare, apoi se va traversa un pic dreapta pentru a se reveni înapoi spre stânga pe brana de iarbă la baza unei fete compacte pe care se află un spit vechi și ciudat (un reper bun - deși nu e nevoie să fie asigurat, fiind piton și înainte, și după el). După asigurarea pitonului, urcăm această față, în descrieri pasul fiind cotat pe la 7/7+ (dar aș zice că e cam exagerat gradul). Apoi continuăm în sus câțiva metri fără probleme și regrupăm pe partea dreapta la 2 spituri.

Plecarea pe L2

Final de L2

Lungimea 3 (30 m)

Se pleacă spre stânga regruparii și foarte repede ajungem la o față compactă asigurată cu un spit. Aici într-adevăr este un pic mai dificil, dar nu e nimic impus. Apoi linia pitoanelor ne conduce drept în sus, mai notabil fiind un pas de echilibru la o scurtă traversare stânga unde suntem cu picioarele deasupra pitonului de dedesubt. Continuăm în sus, dar trebuie să nu uităm că următoarea regrupare e într-o grotă pe partea dreapta, spre care trebuie să traversăm câțiva metri. Și dacă suntem atenți și vedem pitonul de la începutul traversării (plasat pe o fisură sus, deasupra gaoacei prin care traversăm), putem ajunge în regrupare fără emoții.

Partea finala din L3

După 3lc, retragerea se face lejer în rapeluri drept în jos. Putem folosi R1 și R2 din Panteră sau R2 din Miel. Din R2 din Miel se ajunge în potecă cu corzi de 60m, din R2 din Pantera se ajunge în potecă cu corzi de 50m.

Lungimea 4 e din altă categorie de dificultate și angajament față de restul traseului. Poate îi va veni și ei rândul cândva.