Surplomba cu Pendul (4A)

Data: 7 iulie 2012
Participanti: Dana, Baza
Traseu: Surplomba cu Pendul (4A, 4 lc, VII- la liber) - Peretele Valcelului Stancos (Costila)

E prima zi de concediu. Nu ne-am facut planuri, am zis ca mergem prin tara. Idei de destinatii avem destule: zone de catarat din Ardeal, cheile Bicazului, Rodnei, Apuseni, Retezat, etc. Ramane de vazut unde ne duce drumul  - adica unde se nimereste sa fie vreme buna.

Vineri seara am ajuns in Busteni... mai mult ca sa ne stim plecati odata din Bucuresti. Intai si intai ar trebui sa ne odihnim putin, ca suntem rupti dupa ultimele saptamani. Ideal ar fi ca sambata sa avem somn de voie si sa cataram ceva duminica. Dar cum prognoza meteo nu ne-a cerut si noua parerea, programul devine impus: cataram sambata (pe canicula) si ne odihnim duminica (pe ploaie).

Sambata dimineata incercam sa fim matinali si o luam in sus, spre refugiu, cu ganduri destul de mari... care s-au topit incet-incet cand ne-am dat seama cat de cald e si cat de absurd ar fi sa mergem intr-un perete sudic, sa ne prajim ca soparlele la soare. Masa de dimineata la refugiu se lungeste pana cand trecem in revista majoritatea peretilor din Costila ca sa reusim sa ne refacem planurile. Ne decidem pana la urma sa mergem in Peretele Valcelului Stancos: suficient de aproape de refugiu si partial la umbra dupa-masa. Aici sunt trei trasee frumoase si usurele, batute de Dan Vasilescu: Bivuacul Caprelor (pe care l-am catarat amandoi), Oblicul (in care a fost Baza) si Surplomba cu Pendul in care nu am fost niciunul. Deci e clar in ce traseu vom merge :)

Accesul spre traseu se vede in poza de mai jos.


Plec eu cap pe prima lungime. Am vazut ca daca incep un traseu ca secund, e mult mai greu sa fac tranzitia apoi la mersul cap. Fac o lungime de 40m pana la baza surpombei, unind primele doua lungimi originale (din schita). Catararea e frumoasa, nu foarte grea, dar totusi sunt cativa pasi interesanti de pana la VI+, iar asigurarile sunt foarte bune (pitoane solide sau ancore chimice - ca pe tot restul traseului).


A doua lungime (traversarea pe sub tavan) ii revine lui Baza. Arata intimidant din regrupare, si ancorele par destul de departate... dar la fata locului iti dai seama ca e foarte frumos si bine asigurat!


Spre sfarsitul lungimii e un pas interesant, unde trebuie sa te inghesui un pic sub surplomba ca sa gasesti prize sa urci in sus. Apoi, ajunsul in regrupare pentru cine merge cap nu e complicat deloc: se urca deasupra ultimei asigurari, se traverseaza stanga pe prize bune si se coboara un pic pana in regrupare. Mai complicat e pentru secund, ca parca nu iti vine sa cateri deasupra regruparii, iar traversarea mai jos spre regrupare e mai  grea, dar nu imposibila (gr. VII).

Toate merg bine - atat de bine incat  am putut sa facem Surplomba cu pendul ... fara pendul :)
Bine, recunoastem ca felul in care a fost reamenajat traseul permite asta.


A treia lungime imi revine mie - drept in sus, intai inghesuit pe langa surplomba, apoi mai mult pe fata. Am o mica dilema la un moment dat incotro sa o iau: in dreapta pare ca se cam termina peretele, iar in stanga pare sa fie frumos de catarat dar nu vad nicio asigurare. Aici schita ne-a ajutat: se traverseaza dreapta cativa metri, pe o brana pe langa un copac si se gaseste regruparea la ancora chimica pe o fata de stanca. Mai sus se vede un piton, iar apoi jnepeni.


La iesirea din traseu...


Un traseu care ne-a incantat pe amandoi! Stiu lume care a catarat traseul, dar nimeni nu a reusit sa-mi explice cum e cu pendulul, asa ca nu stiam la ce sa ma astept. Deci cu atat mai mult m-am bucurat sa vad ca nu e nimic complicat si merge lejer catarat totul la liber.

A urmat leneveala la iesirea din traseu urmarind echipa din Fluturele de Piatra, apoi leneveala la refugiu unde erau multi cunoscuti, apoi leneveala in Busteni, cu alti cunoscuti :))


***

Schita, preluata din cartea Muntii Bucegi - Drumetie, Alpinism, Ski a lui Walter Kargel:


Accesul: Se merge pe poteca spre Brana Aeriana pana cand aceasta trece destul de aproape de peretele Valcelului Stancos. In momentul in care se vede marea surplomba (pe sub care traverseaza a doua lungime din tr. Surplomba cu Pendul), se urca pe fetele de stanca si iarba pana la baza peretelui unde se gaseste o regrupare cu ancora chimica. De acolo se despart Surplomba cu Pendul (dreapta) si Oblicul (stanga).

Traseul este asigurat cu cateva pitoane solide si multe ancore chimice (foarte bine montate la reamenajare, tot de catre autorului premerei, Dan Vasilescu). Regruparile sunt toate la ancore. Poate fi parcurs din 4 l.c., astfel:
  • LC 1: 40m, VI+, din regrupare usor drepata, apoi vertical in sus pana la baza surplombei. Se gaseste o regrupare intermediara pe ancore pe la jumatatea distantei, dar nu prea are sens sa fie folosita.
  • LC 2: 20m, VII-, se traverseaza stanga pe sub surplomba, usor ascendent pe alocuri. La sfarsitul traversarii se coboara 1-2m pana in regrupare.
  • LC 3: 30m, VI+, se porneste in sus pe langa surplomba, apoi pe fata, se traverseaza 5m dreapta pe o brana deasupra unui copac pana in regrupare.
  • LC 4: 50m, usor, drept in sus si apoi pe unde este terenul mai accesibil pana se iese in creasta.
Retragerea: se merge spre stanga pe creasta (5 min) pana se intersecteaza poteca ce vine de pe Brana Aeriana, apoi se coboara pe aceasta inapoi la refugiu. 



Pasărea Phoenix (6A) și Surplombele Livezii (5B)

Data: 30 iunie - 1 iulie 2012
Participanti: multi (Dana, Baza, Mirela, Vali, Sainu, Cristina, Serban, Ileana, Raducu)

Lui Vali ii place foarte mult zona de catarat din Cheile Cheii si reuseste sa mobilizeze o gasca destul de mare sa faca deplasarea pana acolo. Noi cam evitam zona din cauza drumul forestier de 25 km care ne ingrozea, dar acum suntem pasageri intr-o masina care face acest drum sa fie o adevarata placere! Reusim sa plecam vineri seara din Bucuresti, iar pana la ora 1 noaptea eram deja in corturile montate in curtea cabanei. Se pare ca aici nu a mai plouat de o saptamana, este cald, iar vremea se anunta stabila. Deci este un moment cum nu se poate mai bun sa incercam traseul Pasarea Phoenix din Claia Stramba, traseu reamenajat in anul 2000 de catre L. Verigeanu, F. Schobel (lc 5,6) si C. Braneci in cadrul unui proiect mai amplu de reamenajare a zonei.   

Dimineata, cam asta e privelistea cand deschidem fermoarul cortului: Claia Stramba scaldata in soare (e perete estic, deci spre pranz deja e in umbra), iar in dreapta ei se afla, mai mic, peretele Livezii cu Mesteceni.

poza by Vali

***

Traseu: Pasarea Phoenix (6A, 11 lc, VI+ A0 sau VIII- la liber) - Claia Stramba (Buila)

Dormim suficient, ne simtim bine asa ca planului initial ramane in picioare, ne grabim un pic de dimineata si la 10:30am suntem la baza traseului. Identificam intrarea foarte usor de la distanta, ca scrie cu vopsea numele traseului. Mai problematic a fost sa identific regruparea care era chiar sub nasul meu, langa scrisul cu vopsea, dar mi-a luat ceva pana am vazut spiturile gri pe calcarul acesta. Vali si Mirela sunt si ei pe aproape, ca vor intra in Surplombele Livezii cu Mesteceni.  

In fine, suntem pregatiti de catarare, Baza e cu buclele pe el, iar eu scot schita sa-i povestesc la ce sa se astepte pe prima lungime... numai ca povestea nu se prea potriveste cu ce vedem la fata locului. Si, la o privire mai atenta, nici schita nu era cea de mai jos. :) Schita luata cu mare incredere de la cort de dimineata era a unui alt traseu. Ce facem? Ramanem optimisti si speram sa-mi amintesc suficiente informatii din tot ce citisem despre traseu incat sa nu avem probleme.
 

Pe prima lungime se pleaca cu un traverseu de vreo 10m, neasigurat. Aici e bine de montat un friend. Pasii nu sunt grei, dar e vorba de pus picioarele la aderenta cu incredere pe o fata murdara.


Castigam inaltime, si Cheile Cheii incep sa se vada spectaculos...


A treia lungime are pasul traseului (VIII-) unde Baza e foarte incantat de pasii la aderenta pe diedru.


In a treia regrupare :)


Primele trei lungimi de coarda sunt destul de sustinute, avand constant undeva pe la gradul VI+ (grad mai mare fiind doar in pasul din lungimea a treia). Apoi urmeaza o scurta relaxare in lungimea a patra, mai usoara, dupa care iar urmeaza doua lungimi foarte sustinute.

Vali si Mirela au ajuns in Livada cu Mesteceni, de unde ne fac poze care ne-au bucurat foarte mult. Punctul rosu e Baza, undeva pe lungimea a cincea...

poza by Vali

Tot Baza, aproape de regrupare.

poza by Vali

Eu...

poza by Vali

Tot eu...


Livada cu mesteceni si cele doua puncte rosii care ne-a facut poze :))


Spre finalul lungimii a cincea.


Fisura spectaculoasa din perete de-a lungul careia sunt l.c. 5-6 are prize foarte bune de mana. Noi ne-am bucurat sa o gasim uscata, dar am auzit ca de multe ori e ud pe aici.

poza by Vali 

Baza, catarand pe lungimea a sasea...

poza by Vali

Tot pe acolo pe undeva...

poza by Mirela

Lungimea a saptea imi revine mie. Este o lungime scurta si usoara, regruparea fiind mutata mai jos fata de cea din schita.


Lungimea a opta este din nou sustinuta: "o mica surplomba apoi descendenta spre dreapta dupa care abordam portiunea cea mai frumoasa (pentru ca este si cea mai expusa!) din tot traseul. Este portiunea care ne munceste si cel mai mult, lungimile deja parcurse, linia usor surplombanta, caracterul sustinut continuu [...] cerindu-si tributul." (Frank Schobel).

Eu, odihnindu-ma inainte de zona usor surplombanta de pe finalul acestei lungimi...



Lungimea a noua - o traversare stanga aproape orizontala...


...si foarte aeriana.


Spre sfarsitul lungimii incep sa vina destul de greu corzile... vad ca trebuie sa trec peste o muchie si banuiesc ca imediat trebuie sa apara si regruparea. Trec muchia, vad in sus un un horn usurel si foarte frumos. Ma gandesc ca eu pe acolo as continua traseul, daca ar fi dupa mine :) Ma uit in stanga si in dreapta dupa regrupare, dar nu vad nimic. Nici piton, nici spit. Ma uit in sus pe horn - iarasi nimic. Incerc sa ma concentrez sa ma uit dupa spituri, dar e greu: am instinctul format sa caut pitoane in fisuri, nu sa vad spituri in zonele compacte. In plus, eu clar nu vad spiturile pe roca asta (dupa cum am constatat si la intrarea in traseu). Nu avem nici schita la noi sa verificam... In cele din urma ma las putin pe spate, ma uit in continuarea branei, si vad o regrupare clara, ca toate de pana acum. Ok, continui traversarea pana acolo. Gasesc si cateva pitoane pe drum. Aici noi am parasit linia traseului Pasarea Phoenix. Regruparea corecta se pare ca era undeva la baza hornului, iar traseul pe horn in sus.

In regruparea gresita, dupa ce am traversat prea mult spre stanga...


:)


Din regruparea gresita am continuat cu o lungime in traversare pe o brana usor ascendenta spre stanga (cateva pitoane), apoi o lungime drept in sus prin vegetatie, si am ajuns la baza peretelui de sub varful claii. O zona framantata pare accesibila, dar nu se vad pitoane. Baza pleaca in sus, cu gandul de a catara lungimea la mobile - aveam la noi cateva nuci si frienduri. Fisuri sunt destule, dar e greu totusi de pus plasamente solide. Foarte sus, unde pare ca terenul devine mai dificil, surpriza! 3 pitoane foarte bune. Asa ca reusim sa iesim sus, desi am avut oarece emotii pe ultima lungime.

Baza, pe ultima lungime catarata... sa fi iesit oare prin Paianjenul Galben ?


Final de traseu in varful Claii Strambe. Ne pare putin rau ca am ratat ultimele doua lungimi de coarda (incluzand zona numita Secera), dar suntem bucurosi ca am reusit sa gasim o cale spre varful claii, desi am ratacit traseul.


Impresii și recomandări: 
  • traseu frumos cu multi pasi de aderenta
  • merita mers in el cand sunteti antrenati ca sa iasa cat mai mult (poate chiar tot) la liber, caz in care traseul devine mult mai serios, dar si ofera multa satisfactie
  • pasul din lungimea a treia e pe diedru si merita incercat!
  • schita este de actualitate (doar regruparea a saptea e mutata putin mai jos)
  • toate regruparile sunt pe spituri, asigurarile sunt bune
  • e recomandat un friend pentru fisuri de 2-4cm la intrarea in traseu, in rest nu e nevoie de mobile
  • este perete estic si o zona racoroasa, deci merge catarat acolo chiar si pe canicula
  • e bine sa nu fi plouat cateva zile inainte, pentru a prinde fisura din l.c 5-6 uscata
  • atentie sa nu va rataciti cum am facut noi traversand prea mult stanga in l.c. 9
 
***

Traseu: Surplombele Livezii cu Mesteceni (5B, 6 lc) - Peretele Livezii cu Mesteceni (Buila)

A doua zi, duminica, toata lumea merge in Peretele Livezii cu Mesteceni. Noi vrem sa cataram Surplombele Livezii, cel mai interesant traseu din acest perete. La fel si Sainu cu Cristina. Vali si Mirela merg in 23 August pentru primele doua lungimi de stanca, iar Serban si Ileana isi aleg unul din celelalte trasee mai usurele din zona. Deci suntem cu gasca si in perete, nu numai la corturi :)

Apropiindu-ne de baza traseului... Cristina catara deja prima lungime.  


Pe prima lungime, care pare foarte usoara si in poze, si de la baza traseului, dar totusi e destul de interesanta de catarat...


Sprait pe linie :)


Noi, in a doua regrupare, si Cristina, aproape de surplomba de pe a treia lungime...

poza by Vali

Serban (suspendat in regrupare) si Ileana (catarand).



Eu, pe lungimea a treia...


Mirela si Vali, intr-unul din traseele mai usoare.


Lume pe Creasta Fotoreporterului.


Impresii și recomandări:
  • traseu frumos, bine asigurat, regrupari pe spituri
  • pasul maxim pe la VII- / VII, sunt destule miscari de forta pe traseu
  • noi am catarat 4 l.c. de stanca foarte frumoase, apoi am rapelat. Pentru a iesi sus, se mai fac inca 2 l.c cu portiuni de stanca foarte usoare (gr. III) si zone de iarba / poiana. 
  • la mijlocul l.c. a treia exista o regrupare intermediara, dar nu prea are rost sa se regrupeze acolo
  • update (iunie 2013): reechiparea traseulul cu spituri a fost realizata de catre Cristi Iacob (CAR Bucuresti) in anul 2010; se pare ca pe l.c. 5, inainte sa devina lejera catararea, exista un pas de gr. V/VI unde e util un friend mediu/mare (noi ne-am retras in rapel inainte de aceasta lungime)


Policandrul (5B) și Fisura Suspendată (5A)

Data: 17 iunie 2012
Participanti: Dana, Baza, Mirela
Traseu: Policandrul (5B, 8 lc, VI+ A1 sau VII+ la liber) - Peretele Vulturilor (Costila)

E primul weekend cand pot sa plec din Bucuresti dupa o perioada destul de lunga, vremea e buna, cheful de catarat e la maxim... deci unde altundeva sa mergem decat la Costila?

In anii trecuti eu incepeam destul de ezitant sezonul de mers la Costila - sa facem intai un traseu usurel si scurt, sa ma reobisnuiesc cu conglomeratul, sa ma reobisnuiesc cu cataratul mai multe lungimi, etc. Dar am vazut eu ca de fapt weekendurile la Costila nu sunt atat de multe si alea cu vreme buna chiar nu merita irosite! Plus ca imi e din ce in ce mai clar ca stanca mea preferata e conglomeratul, deci reacomodarea e aproape instantanee.

Dupa o scurta dezbatere ne hotaram sa mergem in Policandru, in Peretele Vulturilor. Mai e o singura mica problema de rezolvat: eu vreau doua zile la Costila, iar Baza si-a facut planuri in Bucuresti pentru duminica. Asa ca imi gasesc repede coechipier(a) pentru duminica: pe Mirela. Si uite asa, ajungem sa mergem in echipa de trei in Policandru.

Cum eu sunt aia care trage mai mult sa cataram ceva interesant de data asta, promit sa merg si eu cap - ca parca nu-i tocmai frumos sa insisti sa mergi in nu stiu ce traseu, apoi sa-l trimiti pe coechipier cap de jos pana sus. Lumea ma speriase ca cica Policandrul e prost asigurat si ca e mai greu ca fratele lui din dreapta (Fluturele de Piatra), dar hai totusi sa vedem ce e pe acolo. Si bine am facut - de asigurat, nu a fost tocmai rau asigurat per ansamblu (mici probleme prin LC 6-7), iar ca dificultate per ansamblu (anduranta) mi s-a parut mult mai usor decat Fluturele de Piatra (e drept ca pasul de scos traseul la liber e totusi mai greu decat cel din Fluture).


Urcand spre peretele Vulturilor...


La baza traseului - se vede prima lungime usoara si neasigurata (zona de iarba), dupa care se despart Fluturele de Piatra (fisura din dreapta) si Policandrul (Fisura din stanga).


Mirela pe prima lungime...


Eu, la plecarea in a doua lungime.


Mai sus, tot pe a doua lungime. Pasul de VI+ e foarte fain, aproape ca nici nu-l simti daca stai bine pe picioare.


Primele patru lungimi au mers neasteptat de bine (cu tras de bucle doar unde era pas peste VI+, adica la inceputul lugimii a treia).

Despre lungimea a cincea se zice ca are "doua surplombe si un tavan", descriere care suna destul de descurajant, dar realitatea nu e chiar asa. Prima surplomba e mai mult un horn, a doua surplomba e mai mult un diedru, tavanul se trece prin punctul cel mai accesibil unde nu e chiar tavan. In regruparea de dinaintea acestei lungimi ezitam daca sa il las pe Baza sa mearga cap... dar ma simt bine, si sunt incurajata sa merg eu cap in continuare. Baza imi explica ca de fapt asta e cea mai "usoara" lungime, ca daca sunt pasi dificili inseamna ca sunt si multe pitoane de care sa ma trag :) Si a avut dreptate - n-am avut deloc emotii pe lungimea asta, dar totusi a trebuit sa improvizez o scarita dintr-un anou la trecerea din tavan. Acum gandindu-ma, imi dau seama ca nici macar nu mi-am pus problema sa incerc sa catar pasul respectiv... dar sunt sanse mari sa fi fost mai simplu sa-l catar decat sa ingineresc scarita :)   

Mai jos, plecarea pe lungimea a cincea...


Tot pe a cincea lungime: am trecut de diedrul-surplomba si urmeaza tavanul.


Mirela, care se plange ca nu are forta, dar care face lejer bavareza in surplomba cu rucsacul in spate :))


Mirela si Baza...


Baza, incordandu-se la trecerea tavanului, care ii si iese la liber :)


In regruparea din grota, eu m-am relaxat total. Din schita si descrieri, aveam impresia ca pana aici a fost greul, iar lungimile ramase sunt ceva banal. Gresit! Si uite asa, pornind de la ideea asta, de aici in sus traseul de fapt mi s-a parut mult mai palpitant decat fusese pana aici.  

Lungimea a sasea pleaca spectaculos in sus, nici prea greu, nici prea usor, dar initial bine asigurata. Are la un moment dat un mic pas in care m-am cam incurat. Apoi pare ca devine usoara: dai de o ridicare pe o brana in care trebuie sa alegi intre stanca friabila din dreapta, stanca friabila din stanga si malul surplombant de iarba din fata, pitonul fiind mult sub picioare. Eu am ales varianta prin dreapta. Apoi urmeaza un hornulet, cu piton la baza lui... pe care incepi sa urci, sa urci, si nu mai gasesti nicio asigurare. Evident, nu-i atat de greu de iti vine sa urci neasigurat, dar nici atat de usor sa dai inapoi odata ce ai inceput sa urci. Pe portiunea asta incepusem sa am mari ezitari si am avut noroc ca aveam friendurile pe ham - am pus un friend bun, apoi am continuat fara probleme in sus, pana in regrupare,

Plecarea in sus din regruparea din grota...


Mirela, pe finalul lungimii a sasea - portiune destul de neasigurata, care m-a luat putin prin surprindere pe mine avand in vedere cum fusese traseul pana atunci.


Lungimea a saptea am trait-o iarasi la maxim, desi e una dintre cele mai usoare din traseu. Dupa ceva dezbateri si cautari pe unde continua traseul (ca nu se vedea niciun piton nicaieri) hotaram sa plec direct in sus. Nu e greu, dar e ierbos si friabil. La un moment dat chiar mi s-a rupt o priza de mana pe care o testasem si parea buna - asta inainte sa fi gasit primul piton. Stateam bine pe picioare, asa ca am reusit sa nu ma dezechilibrez. In sfarsit, dupa vreo 10m gasesc primul piton. In sus, lucrurile devin putin mai prietenoase (traseul la fel de friabil, dar apar mai multe pitoane). Dupa 35m ajung la un fel de regrupare: 2 pitoane pe o brana. Pana acum toate regruparile au avut macar un spit sau o ancora chimica, iar schita zicea ca lungimea are 50m. Continui in sus - mi se pare ca exista posibilitatea de regrupare buna undeva 10m mai sus. Dar nu e asa, nu mai gasesc nici regrupare, nici vreun loc bun de improvizat o regrupare avand in vedere ca suntem in echipa de trei. Noroc ca ajung corzile la fix sa fiu lasata in jos pana in regruparea la cele 2 pitoane.  

Plecarea pe lungimea a saptea - drept in sus din regrupare, printr-o zona accesibila, dar ierboasa si friabila (si initial, destul de neasigurata).


Ultima lungime e din nou foarte frumoasa de catarat - stanca compacta, binisor asigurata. Dar chiar inainte de ultimul piton am parte de un pas impus nu foarte usor la sfarsit de traseu asa lung, iar ultima bucla flutura in vant mult sub mine. Aici cred ca mi-am facut singura viata grea, ducandu-ma prea spre stanga... dar nu mai era cale de dat inapoi cand mi-am dat seama :)

Sus in creasta, la iesirea din traseu...

 

In concluzie, a fost un traseu superb pe care ne-am simtit toti excelent si parca toate s-au potrivit: eu aveam mult chef sa ma dau cap, Baza a fost cu papuci de catarat noi cu care nu s-a impacat prea grozav, asa ca nu l-a deranjat sa mearga secund tot traseul, Mirela a facut multe poze frumoase, si fiind in echipa de trei fiecare a avut de carat mai putin.


Schita traseului (facuta de Silvia Iordache) si o descriere destul de buna a traseului se gasesc aici. Aceeasi schita, dar cu descrieri mai putin exacte, vad ca se mai gaseste aici si aici. Noi am parcurs traseul respectand in general regruparile din schita. Cateva mici completari care parca nu reies in totalitate din schita / descrierile deja existente:
  • LC 1: usoara, nu am gasit pitoane, se pot pune cateva asigurari la copacei.
  • LC 2: bine asigurata
  • LC 3: bine asigurata, se regrupeaza la grupul de jnepeni unde se ajunge si din Fluturele de Piatra. Lungimile 2 si 3 nu sunt atat de lungi cum apar in schita si se pot lega cu o coarda de 60m cu conditia sa va pastrati suficiente asigurari (sunt foarte multe pitoane pe ambele lungimi).
  • LC 4: usoara, traverseaza Brana Suspendata, niciun piton
  • LC 5: vechea regrupare (pe schita) e sub tavan, dar acum e amenajata regrupare comoda si buna (ancora/spit) imediat deasupra tavanului in grota. La trecerea tavanului sunt doua ancore, iar in rest multe pitoane.
  • LC 6: incepe bine asigurata, in a doua jumatata devine putin mai usoara, dar e o portiune cam lunga neasigurata inainte de regrupare (se poate pune un friend, la nevoie).
  • LC 7: usoara dar friabila, incepe drept in sus deasupra regruparii - primul piton e departe si nu se vede. Dupa 35m (in niciun caz 50m ca in schita) se regrupeaza pe o platforma la 2 pitoane (e singura regrupare din traseu care nu are ancora sau spit).
  • LC 8: frumoasa si nu foarte grea, bine asigurata.


***


Data: 17 iunie 2012
Participanti: Dana, Mirela
Traseu: Fisura Suspendata (5A, 6 lc, VII- la liber) din Peretele Vulturilor (Costila)

La refugiu era surprinzator de putina lume avand in vedere vremea de afara, asa ca am petrecut o seara destul de linistita. A doua zi dimineata fiecare echipa... cu traseul ei. Noi, fetele, ne hotarasem sa mergem in Fisura Suspendata, traseu pe care si-l dorea Mirela de ceva timp. Cami si Zuzu au plecat spre Fluturele de Piatra. Iar Titus si Iustin nu stiu cand s-au urnit din loc, in orice caz dupa noi - nu aveau de ce sa se grabeasca, ca doar mergeau in Sperantei. :))   

La baza traseului hotaram sa mearga Mirela cap cat are chef - ceea ce a insemnat tot traseul.

"Echipa", la intrarea in traseu...
 


Mirela, pe prima lungime...


A doua lungime, cea cu brana de iarba. Aici Mirela a avut un mic pas inedit, din cauza unui trunchi de copac cazut de-a curmezisul branei. Pana la urma a reusit sa se strecoare pe sub el. Undeva, in stanga, se ghiceste si un catarator - e Zuzu in Fluturele de Piatra. 


Aproape in regrupare, cu Tancul Mic in spate...


Regruparea suspendata, deasupra tavanelului...


La iesirea din traseu ne-am intalnit cu Cami si Zuzu care tocmai terminasera Fluturele de Piatra. Ei erau hotarati sa se retraga fix de-a lungul valcelului, cu rapeluri, si ne-au invitat si pe noi sa-i insotim. Asa ca Zuzu a amenajat rapelurile pentru toata lumea. Multumim! :)

Rapelul de 40m prin Hornul Uriasului...

poza by Cami 

In mod normal, eu prefer poteca de pe muchia cu jnepeni pe unde nu e nevoie de niciun rapel (asa ca mi se pare mai rapid), dar trebuie avut in vedere ca pe alocuri e destul de expusa si greu de nimerit daca nu o stii.


Noi am parcurs traseul in felul urmator:
  • LC 1: 20m, drept in sus, se regrupeaza la inceputul branei (spit)
  • LC 2: 50m, parcurge brana de iarba ascendenta, se gasesc cateva pitoane si un spit pe brana, regrupare pe spituri
  • LC 3: 40m, bine asigurata, se regrupeaza pe Brana Suspendata
  • LC 4: 30m, parcurge diedrul si se regrupeaza imediat deasupra tavanului unde sunt cateva cuie cu cordeline si un spit. Pasul traseului e undeva pe aici - la trecerea tavanului / inceputul lungimii urmatoare.
  • LC 5: 30m, drept in sus pe fisura, regruparea este la multe cuie batute in jurul unei placi (dar prima asigurare din urmatoarea lungime este un spit - se poate eventual folosi si in regrupare)
  • LC 6: 30m, drept in sus, se regrupeaza pe stanga, dupa un palc de jnepeni, la un spit cam la 10m sub creasta (dar se poate prelungi lungimea pana in creasta - exista si acolo spit).
Exista diferite variante de a micsora numarul de lungimi, singura problema e ca asta e un traseu foarte bine asigurat, deci trebuie folosite cu multa economie buclele pentru a face lungimi lungi. Cea mai comuna varianta cred ca este sa se faca impreuna LC 4 si 5, si iese traseul in 5 lungimi. Dar se pare ca merge facut si din 4 lungimi de 60m - vezi aici .


***

Weekendul urmator a fost unul cu vreme urata in toata tara, asa ca noi ne-am dus la odihna, leneveala, putina escalada in Macin si putina balaceala la mare la Vadu. Cum nu s-au intamplat prea multe si noi n-am facut nici macar o poza, nu o sa existe un blog cu weekendul ala... dar n-am fost singuri, asa ca povestea din perspectiva lui Cristi o puteti vedea aici (plus multe poze foarte frumoase!).

ATENȚIE !!!

Unele activități prezentate aici implică risc serios de accidentare gravă sau chiar fatală.

Este important de reținut că:
  • Abordarea anumitor trasee prezentate aici poate fi foarte diferită de cea obișnuită, un motiv foarte serios de a trata cu rezervă informațiile prezentate.
  • Condițiile în care un traseu se găsește (împreună cu riscurile asociate!) pot fi foarte diferite față de cum au fost ele găsite la un moment dat.

În consecință:
  • NU ne putem asuma nicio răspundere în caz că informațiile prezentate aici sunt greșite, inexacte sau depășite.
  • NU ne asumăm nicio răspundere pentru consecințele ce pot decurge din folosirea, în orice fel, a oricăror materiale prezentate aici.
  • Folosirea oricăror informații sau idei prezentate aici se face integral pe propria răspundere.