Surplomba cu Pendul (4A)

Data: 7 iulie 2012

Participanti: Dana, Baza

Traseu: Surplomba cu Pendul (4A, 4 lc, VII- la liber) - Peretele Valcelului Stancos (Costila)

E prima zi de concediu. Nu ne-am facut planuri, am zis ca mergem prin tara. Idei de destinatii avem destule: zone de catarat din Ardeal, cheile Bicazului, Rodnei, Apuseni, Retezat, etc. Ramane de vazut unde ne duce drumul  - adica unde se nimereste sa fie vreme buna.

Vineri seara am ajuns in Busteni... mai mult ca sa ne stim plecati odata din Bucuresti. Intai si intai ar trebui sa ne odihnim putin, ca suntem rupti dupa ultimele saptamani. Ideal ar fi ca sambata sa avem somn de voie si sa cataram ceva duminica. Dar cum prognoza meteo nu ne-a cerut si noua parerea, programul devine impus: cataram sambata (pe canicula) si ne odihnim duminica (pe ploaie).

Sambata dimineata incercam sa fim matinali si o luam in sus, spre refugiu, cu ganduri destul de mari... care s-au topit incet-incet cand ne-am dat seama cat de cald e si cat de absurd ar fi sa mergem intr-un perete sudic, sa ne prajim ca soparlele la soare. Masa de dimineata la refugiu se lungeste pana cand trecem in revista majoritatea peretilor din Costila ca sa reusim sa ne refacem planurile. Ne decidem pana la urma sa mergem in Peretele Valcelului Stancos: suficient de aproape de refugiu si partial la umbra dupa-masa. Aici sunt trei trasee frumoase si usurele, batute de Dan Vasilescu: Bivuacul Caprelor (pe care l-am catarat amandoi), Oblicul (in care a fost Baza) si Surplomba cu Pendul in care nu am fost niciunul. Deci e clar in ce traseu vom merge :)

Accesul spre traseu se vede in poza de mai jos.

Plec eu cap pe prima lungime. Am vazut ca daca incep un traseu ca secund, e mult mai greu sa fac tranzitia apoi la mersul cap. Fac o lungime de 40m pana la baza surpombei, unind primele doua lungimi originale (din schita). Catararea e frumoasa, nu foarte grea, dar totusi sunt cativa pasi interesanti de pana la VI+, iar asigurarile sunt foarte bune (pitoane solide sau ancore chimice - ca pe tot restul traseului).

A doua lungime (traversarea pe sub tavan) ii revine lui Baza. Arata intimidant din regrupare, si ancorele par destul de departate... dar la fata locului iti dai seama ca e foarte frumos si bine asigurat!

Spre sfarsitul lungimii e un pas interesant, unde trebuie sa te inghesui un pic sub surplomba ca sa gasesti prize sa urci in sus. Apoi, ajunsul in regrupare pentru cine merge cap nu e complicat deloc: se urca deasupra ultimei asigurari, se traverseaza stanga pe prize bune si se coboara un pic pana in regrupare. Mai complicat e pentru secund, ca parca nu iti vine sa cateri deasupra regruparii, iar traversarea mai jos spre regrupare e mai  grea, dar nu imposibila (gr. VII).

Toate merg bine - atat de bine incat  am putut sa facem Surplomba cu pendul ... fara pendul :)
Bine, recunoastem ca felul in care a fost reamenajat traseul permite asta.

A treia lungime imi revine mie - drept in sus, intai inghesuit pe langa surplomba, apoi mai mult pe fata. Am o mica dilema la un moment dat incotro sa o iau: in dreapta pare ca se cam termina peretele, iar in stanga pare sa fie frumos de catarat dar nu vad nicio asigurare. Aici schita ne-a ajutat: se traverseaza dreapta cativa metri, pe o brana pe langa un copac si se gaseste regruparea la ancora chimica pe o fata de stanca. Mai sus se vede un piton, iar apoi jnepeni.

La iesirea din traseu...

Un traseu care ne-a incantat pe amandoi! Stiu lume care a catarat traseul, dar nimeni nu a reusit sa-mi explice cum e cu pendulul, asa ca nu stiam la ce sa ma astept. Deci cu atat mai mult m-am bucurat sa vad ca nu e nimic complicat si merge lejer catarat totul la liber.

A urmat leneveala la iesirea din traseu urmarind echipa din Fluturele de Piatra, apoi leneveala la refugiu unde erau multi cunoscuti, apoi leneveala in Busteni, cu alti cunoscuti :))

***

Schita, preluata din cartea Muntii Bucegi - Drumetie, Alpinism, Ski a lui Walter Kargel:

Accesul: Se merge pe poteca spre Brana Aeriana pana cand aceasta trece destul de aproape de peretele Valcelului Stancos. In momentul in care se vede marea surplomba (pe sub care traverseaza a doua lungime din tr. Surplomba cu Pendul), se urca pe fetele de stanca si iarba pana la baza peretelui unde se gaseste o regrupare cu ancora chimica. De acolo se despart Surplomba cu Pendul (dreapta) si Oblicul (stanga).

Traseul este asigurat cu cateva pitoane solide si multe ancore chimice (foarte bine montate la reamenajare, tot de catre autorului premerei, Dan Vasilescu). Regruparile sunt toate la ancore. Poate fi parcurs din 4 l.c., astfel:

• LC 1: 40m, VI+, din regrupare usor drepata, apoi vertical in sus pana la baza surplombei. Se gaseste o regrupare intermediara pe ancore pe la jumatatea distantei, dar nu prea are sens sa fie folosita.
• LC 2: 20m, VII-, se traverseaza stanga pe sub surplomba, usor ascendent pe alocuri. La sfarsitul traversarii se coboara 1-2m pana in regrupare.
• LC 3: 30m, VI+, se porneste in sus pe langa surplomba, apoi pe fata, se traverseaza 5m dreapta pe o brana deasupra unui copac pana in regrupare.
• LC 4: 50m, usor, drept in sus si apoi pe unde este terenul mai accesibil pana se iese in creasta.

Retragerea: se merge spre stanga pe creasta (5 min) pana se intersecteaza poteca ce vine de pe Brana Aeriana, apoi se coboara pe aceasta inapoi la refugiu.