Data: 29 iulie 2012
Participanti: Baza, Dana, Florentina, Florică
Traseu: Albisoara Hornurilor direct pe fir - din Poiana La Verdeata pana in tunelul din Creasta Picaturii - cu continuare pe Creasta Picaturii pana la Crucea Eroilor (vezi aici impresiile din tura de iarna de pe Albisoara Hornurilor).
Pana in zilele noastre, nu am cunostinta sa existe pe undeva vreo descriere sau poze relevante ale firului Albisoarei Hornurilor in conditii de vara, asa ca m-am gandit ca poate ar fi frumos sa oferim cateva imagini si unele informatii generale.
Cand am ajuns noi aici, Albisoara nu era doar inconjurata de mister, ci avea si o reputatie tare proasta. Din trei mentionari ale vaii pe care le-am gasit, una (publicata de M. Ordean in 2001 in revista Muntii Carpati) descrie intr-adevar ascensiunea ei, dar pomeneste destule ocoliri ale saritorilor, tocmai in zonele care ne starnesc curiozitatea. Celelalte doua mentiuni (din cartile lui W.Kargel) nu sunt tocmai niste descrieri, ci vorbesc, la modul general, despre niste hornuri "umede si alunecoase, pline de mazga", asigurandu-ne implicit ca nu pierdem nimic daca nu calcam pe acolo. Acum, odata ce am vazut ce e la fata locului, pot spune ca, pe vreme secetoasa, valea are totusi cate ceva de oferit... amatorilor de hornuri :) . Singura oarecare dezamagire a fost ca ma asteptam sa gasim... mai multe hornuri.
Pentru a parcurge Albisoara direct pe fir, e nevoie de cateva lucruri:
- Sa se mearga acolo cand valea e (relativ) uscata, deci doar dupa o perioada de seceta si caldura serioasa
- Cine merge cap de coarda pe saritori sa poata catara gradul VI de horn avand deplin control (sunt recomandate espadrilele), pentru ca asigurarile aici sunt discutabile (si ca rezistenta si ca pozitie).
- Ca materiale ar fi utile: o semicoarda, ciocan si 2-3 pitoane, vreo 2 nuci medii, un friend pentru fisuri pe la 5-6 cm, un friend mic (fisura de 2-4 cm) si 5-6 bucle echipate.
Albisoara Hornurilor este firul de pe mijlocul pozei de mai jos, avand aspectul aparent al unui horn continuu. Asa se vede valea din Circul I.
Albisoara Hornurilor pleaca din poiana "La verdeata" destul de timid, cu o fata cazuta, stancoasa (un pic mai jos de intrare mai este un scoc asemanator, cu care e usor de confundat). In continuare apare imediat inaintea noastra un horn clar, primul din succesiunea de hornuri care formeaza un soi de canion in portiunea inferioara a vaii.
Incepem ascensiunea cu doua hornuri usurele (avand parca vreo 35 de metri impreuna).
Mai urcam putin...
...trecand apoi mai sus o mica treapta incomoda si ajungem la saritoarea cea mai importanta a vaii. Apare acum deasupra noastra marele horn: larg, adanc, intunecat, vertical - ce mai ... o adevarata incantare pentru (din pacate) prea putinii care pot sa aprecieze asemenea minunatie (vreo 17 m, cam gradul VI ... cand e uscat).
Multumesc Florentina pentru pozele de aici! :)
Hornul are peretii destul de netezi pe alocuri, iar semi-intunericul din interior il face si mai special. Iata cum stau lucrurile... privite de sus in jos:
Avem parte de o catarare frumoasa aici, care necesita tehnica si multa atentie :) Pozele-s facute de sub treapta stancoasa care precede hornul. Atat pentru asigurare cat si pentru perspectiva, probabil era mai inspirat sa mergem pana la baza lui, pentru ca de unde eram noi partea de jos a hornului nu se vede.
Dupa asa inceput special, valea arata locuri mult mai linistite. Deasupra apare un alt horn, usurel dar destul de inalt - pentru unii necesita asigurare.
Inca un fel de hornulet usor...
...si curand iesim din zona cu aspect de canion.
In continuare pe fir mai sunt destule saritori, toate abordabile direct in bune conditii: niste hornuri foarte scurte, de cativa metri, unele destul de interesante, ca cel de mai jos pe care... aaaa? Dana? de ce il ocolesti??
Cum spuneam, mai sunt hornulete de urcat.
In continuare, pe vale mai gasim vreo 2-3 scocuri destul de usoare, inclinate si mai lungi (20-30m). Aici e importanta asigurarea secunzilor, pentru ca scocurile-s foarte usoare jos, dar sunt mai delicate si friabile in partea de sus, unde ai castigat deja inaltime.
In rest, in afara catorva bolovani pe ici pe colo, care stau precar si nu trebuie deranjati, valea pe fir are stanca compacta si sanatoasa, chiar placuta - daca e uscata. Prin contrast, fetele vaii - pe care atatia sunt tentati sa ocoleasca saritorile de altfel oricum mult mai frumoase - arata cam rau, adica foarte friabile si inclinate, nu as recomanda nimanui sa isi incerce norocul pe acolo.
Valea se termina pasnic pe prispa inierbata de sub Fata Hornurilor, prispa pe care se merge in mod obisnuit si atunci cand se urca Creasta Picaturii.
Aici, Creasta Picaturii apare sub noi insotita de propria ei umbra, profilata peste padure.
Traditional, Fata Hornurilor e descrisa ca fiind brazdata de 3 hornuri, fiecare dintre ele (zice-se) putand fi abordat atunci cand se urca Creasta Picaturii. Realitatea mi se pare putin mai...nuantata.
Hornul din stanga (pe care am si urcat) se afla exact in continuarea firului Albisoarei Hornurilor si duce direct in tunelul ce strabate Creasta Picaturii.
El are vreo 10-15 metri pe care se gasesc 2 pitoane. Nu depaseste V/V+ ca dificultate, dar e putin delicat, fiind si foarte rar parcurs. Este destul de spectaculos, pentru ca vezi sub tine toata Albisoara. Toata...
"Hornul" din mijloc e mai degraba o adancitura inclinata, friabila si expusa, pe care nu prea vad de ce ar vrea cineva sa urce.
"Hornul" din dreapta este tot o adancitura inierbata si un pic expusa, dar el ofera varianta usoara (si cea mai frecventata) de a urca. Cam necesita asigurare. Cand se merge pe Creasta Picaturii, se traverseaza din creasta pe sub Fata Hornurilor spre dreapta, pe o terasa larga, inierbata. Se trece pe sub primele doua "hornuri", apoi se urca pe cel de-al treilea, pana la o brana orizontala, subtire si expusa (cam necesita asigurare) pe care o urmam spre stanga pana la tunel.
Odata ajunsi la tunel...
...trecem spre versantul sudic.
De la iesirea din tunel continuam spre dreapta (asigurati) pe o branita la fel de expusa ca cea care ne-a dus in tunel. Cam dupa 70-80 de metri de la tunel se urca drept in sus pe o potecuta ce se ghiceste printre jnepeni, pe niste pernite de iarba inclinate, si se ajunge imediat in Creasta Picaturii.
Reajunsi pe creasta mai facem cateva poze, asa de final de tura :)