Data: 30 iunie - 1 iulie 2012
Participanti: multi (Dana, Baza, Mirela, Vali, Sainu, Cristina, Serban, Ileana, Raducu)
Lui Vali ii place foarte mult zona de catarat din Cheile Cheii si reuseste sa mobilizeze o gasca destul de mare sa faca deplasarea pana acolo. Noi cam evitam zona din cauza drumul forestier de 25 km care ne ingrozea, dar acum suntem pasageri intr-o masina care face acest drum sa fie o adevarata placere! Reusim sa plecam vineri seara din Bucuresti, iar pana la ora 1 noaptea eram deja in corturile montate in curtea cabanei. Se pare ca aici nu a mai plouat de o saptamana, este cald, iar vremea se anunta stabila. Deci este un moment cum nu se poate mai bun sa incercam traseul Pasarea Phoenix din Claia Stramba, traseu reamenajat in anul 2000 de catre L. Verigeanu, F. Schobel (lc 5,6) si C. Braneci in cadrul unui proiect mai amplu de reamenajare a zonei.
Dimineata, cam asta e privelistea cand deschidem fermoarul cortului: Claia Stramba scaldata in soare (e perete estic, deci spre pranz deja e in umbra), iar in dreapta ei se afla, mai mic, peretele Livezii cu Mesteceni.
Traseu: Pasarea Phoenix (6A, 11 lc, VI+ A0 sau VIII- la liber) - Claia Stramba (Buila)
Dormim suficient, ne simtim bine asa ca planului initial ramane in picioare, ne grabim un pic de dimineata si la 10:30am suntem la baza traseului. Identificam intrarea foarte usor de la distanta, ca scrie cu vopsea numele traseului. Mai problematic a fost sa identific regruparea care era chiar sub nasul meu, langa scrisul cu vopsea, dar mi-a luat ceva pana am vazut spiturile gri pe calcarul acesta. Vali si Mirela sunt si ei pe aproape, ca vor intra in Surplombele Livezii cu Mesteceni.
In fine, suntem pregatiti de catarare, Baza e cu buclele pe el, iar eu scot schita sa-i povestesc la ce sa se astepte pe prima lungime... numai ca povestea nu se prea potriveste cu ce vedem la fata locului. Si, la o privire mai atenta, nici schita nu era cea de mai jos. :) Schita luata cu mare incredere de la cort de dimineata era a unui alt traseu. Ce facem? Ramanem optimisti si speram sa-mi amintesc suficiente informatii din tot ce citisem despre traseu incat sa nu avem probleme.
Pe prima lungime se pleaca cu un traverseu de vreo 10m, neasigurat. Aici e bine de montat un friend. Pasii nu sunt grei, dar e vorba de pus picioarele la aderenta cu incredere pe o fata murdara.
Castigam inaltime, si Cheile Cheii incep sa se vada spectaculos...
A treia lungime are pasul traseului (VIII-) unde Baza e foarte incantat de pasii la aderenta pe diedru.
In a treia regrupare :)
Primele trei lungimi de coarda sunt destul de sustinute, avand constant undeva pe la gradul VI+ (grad mai mare fiind doar in pasul din lungimea a treia). Apoi urmeaza o scurta relaxare in lungimea a patra, mai usoara, dupa care iar urmeaza doua lungimi foarte sustinute.
Vali si Mirela au ajuns in Livada cu Mesteceni, de unde ne fac poze care ne-au bucurat foarte mult. Punctul rosu e Baza, undeva pe lungimea a cincea...
Tot Baza, aproape de regrupare.
Eu...
Tot eu...
Livada cu mesteceni si cele doua puncte rosii care ne-a facut poze :))
Spre finalul lungimii a cincea.
Fisura spectaculoasa din perete de-a lungul careia sunt l.c. 5-6 are prize foarte bune de mana. Noi ne-am bucurat sa o gasim uscata, dar am auzit ca de multe ori e ud pe aici.
Tot pe acolo pe undeva...
Lungimea a saptea imi revine mie. Este o lungime scurta si usoara, regruparea fiind mutata mai jos fata de cea din schita.
Lungimea a noua - o traversare stanga aproape orizontala...
...si foarte aeriana.
Spre sfarsitul lungimii incep sa vina destul de greu corzile... vad ca trebuie sa trec peste o muchie si banuiesc ca imediat trebuie sa apara si regruparea. Trec muchia, vad in sus un un horn usurel si foarte frumos. Ma gandesc ca eu pe acolo as continua traseul, daca ar fi dupa mine :) Ma uit in stanga si in dreapta dupa regrupare, dar nu vad nimic. Nici piton, nici spit. Ma uit in sus pe horn - iarasi nimic. Incerc sa ma concentrez sa ma uit dupa spituri, dar e greu: am instinctul format sa caut pitoane in fisuri, nu sa vad spituri in zonele compacte. In plus, eu clar nu vad spiturile pe roca asta (dupa cum am constatat si la intrarea in traseu). Nu avem nici schita la noi sa verificam... In cele din urma ma las putin pe spate, ma uit in continuarea branei, si vad o regrupare clara, ca toate de pana acum. Ok, continui traversarea pana acolo. Gasesc si cateva pitoane pe drum. Aici noi am parasit linia traseului Pasarea Phoenix. Regruparea corecta se pare ca era undeva la baza hornului, iar traseul pe horn in sus.
In regruparea gresita, dupa ce am traversat prea mult spre stanga...
:)
Din regruparea gresita am continuat cu o lungime in traversare pe o brana usor ascendenta spre stanga (cateva pitoane), apoi o lungime drept in sus prin vegetatie, si am ajuns la baza peretelui de sub varful claii. O zona framantata pare accesibila, dar nu se vad pitoane. Baza pleaca in sus, cu gandul de a catara lungimea la mobile - aveam la noi cateva nuci si frienduri. Fisuri sunt destule, dar e greu totusi de pus plasamente solide. Foarte sus, unde pare ca terenul devine mai dificil, surpriza! 3 pitoane foarte bune. Asa ca reusim sa iesim sus, desi am avut oarece emotii pe ultima lungime.
Baza, pe ultima lungime catarata... sa fi iesit oare prin Paianjenul Galben ?
Final de traseu in varful Claii Strambe. Ne pare putin rau ca am ratat ultimele doua lungimi de coarda (incluzand zona numita Secera), dar suntem bucurosi ca am reusit sa gasim o cale spre varful claii, desi am ratacit traseul.
Impresii și recomandări:
Traseu: Surplombele Livezii cu Mesteceni (5B, 6 lc) - Peretele Livezii cu Mesteceni (Buila)
A doua zi, duminica, toata lumea merge in Peretele Livezii cu Mesteceni. Noi vrem sa cataram Surplombele Livezii, cel mai interesant traseu din acest perete. La fel si Sainu cu Cristina. Vali si Mirela merg in 23 August pentru primele doua lungimi de stanca, iar Serban si Ileana isi aleg unul din celelalte trasee mai usurele din zona. Deci suntem cu gasca si in perete, nu numai la corturi :)
Apropiindu-ne de baza traseului... Cristina catara deja prima lungime.
Pe prima lungime, care pare foarte usoara si in poze, si de la baza traseului, dar totusi e destul de interesanta de catarat...
Sprait pe linie :)
Noi, in a doua regrupare, si Cristina, aproape de surplomba de pe a treia lungime...
Serban (suspendat in regrupare) si Ileana (catarand).
Eu, pe lungimea a treia...
Mirela si Vali, intr-unul din traseele mai usoare.
Lume pe Creasta Fotoreporterului.
Impresii și recomandări:
Participanti: multi (Dana, Baza, Mirela, Vali, Sainu, Cristina, Serban, Ileana, Raducu)
Lui Vali ii place foarte mult zona de catarat din Cheile Cheii si reuseste sa mobilizeze o gasca destul de mare sa faca deplasarea pana acolo. Noi cam evitam zona din cauza drumul forestier de 25 km care ne ingrozea, dar acum suntem pasageri intr-o masina care face acest drum sa fie o adevarata placere! Reusim sa plecam vineri seara din Bucuresti, iar pana la ora 1 noaptea eram deja in corturile montate in curtea cabanei. Se pare ca aici nu a mai plouat de o saptamana, este cald, iar vremea se anunta stabila. Deci este un moment cum nu se poate mai bun sa incercam traseul Pasarea Phoenix din Claia Stramba, traseu reamenajat in anul 2000 de catre L. Verigeanu, F. Schobel (lc 5,6) si C. Braneci in cadrul unui proiect mai amplu de reamenajare a zonei.
Dimineata, cam asta e privelistea cand deschidem fermoarul cortului: Claia Stramba scaldata in soare (e perete estic, deci spre pranz deja e in umbra), iar in dreapta ei se afla, mai mic, peretele Livezii cu Mesteceni.
poza by Vali
***
***
Traseu: Pasarea Phoenix (6A, 11 lc, VI+ A0 sau VIII- la liber) - Claia Stramba (Buila)
Dormim suficient, ne simtim bine asa ca planului initial ramane in picioare, ne grabim un pic de dimineata si la 10:30am suntem la baza traseului. Identificam intrarea foarte usor de la distanta, ca scrie cu vopsea numele traseului. Mai problematic a fost sa identific regruparea care era chiar sub nasul meu, langa scrisul cu vopsea, dar mi-a luat ceva pana am vazut spiturile gri pe calcarul acesta. Vali si Mirela sunt si ei pe aproape, ca vor intra in Surplombele Livezii cu Mesteceni.
In fine, suntem pregatiti de catarare, Baza e cu buclele pe el, iar eu scot schita sa-i povestesc la ce sa se astepte pe prima lungime... numai ca povestea nu se prea potriveste cu ce vedem la fata locului. Si, la o privire mai atenta, nici schita nu era cea de mai jos. :) Schita luata cu mare incredere de la cort de dimineata era a unui alt traseu. Ce facem? Ramanem optimisti si speram sa-mi amintesc suficiente informatii din tot ce citisem despre traseu incat sa nu avem probleme.
Pe prima lungime se pleaca cu un traverseu de vreo 10m, neasigurat. Aici e bine de montat un friend. Pasii nu sunt grei, dar e vorba de pus picioarele la aderenta cu incredere pe o fata murdara.
Castigam inaltime, si Cheile Cheii incep sa se vada spectaculos...
A treia lungime are pasul traseului (VIII-) unde Baza e foarte incantat de pasii la aderenta pe diedru.
In a treia regrupare :)
Primele trei lungimi de coarda sunt destul de sustinute, avand constant undeva pe la gradul VI+ (grad mai mare fiind doar in pasul din lungimea a treia). Apoi urmeaza o scurta relaxare in lungimea a patra, mai usoara, dupa care iar urmeaza doua lungimi foarte sustinute.
Vali si Mirela au ajuns in Livada cu Mesteceni, de unde ne fac poze care ne-au bucurat foarte mult. Punctul rosu e Baza, undeva pe lungimea a cincea...
poza by Vali
Tot Baza, aproape de regrupare.
poza by Vali
Eu...
poza by Vali
Tot eu...
Livada cu mesteceni si cele doua puncte rosii care ne-a facut poze :))
Spre finalul lungimii a cincea.
Fisura spectaculoasa din perete de-a lungul careia sunt l.c. 5-6 are prize foarte bune de mana. Noi ne-am bucurat sa o gasim uscata, dar am auzit ca de multe ori e ud pe aici.
poza by Vali
Baza, catarand pe lungimea a sasea...
poza by Vali
Tot pe acolo pe undeva...
poza by Mirela
Lungimea a saptea imi revine mie. Este o lungime scurta si usoara, regruparea fiind mutata mai jos fata de cea din schita.
Lungimea a opta este din nou sustinuta: "o mica surplomba apoi descendenta spre dreapta dupa care abordam portiunea cea mai frumoasa (pentru ca este si cea mai expusa!) din tot traseul. Este portiunea care ne munceste si cel mai mult, lungimile deja parcurse, linia usor surplombanta, caracterul sustinut continuu [...] cerindu-si tributul." (Frank Schobel).
Eu, odihnindu-ma inainte de zona usor surplombanta de pe finalul acestei lungimi...
Eu, odihnindu-ma inainte de zona usor surplombanta de pe finalul acestei lungimi...
Lungimea a noua - o traversare stanga aproape orizontala...
...si foarte aeriana.
Spre sfarsitul lungimii incep sa vina destul de greu corzile... vad ca trebuie sa trec peste o muchie si banuiesc ca imediat trebuie sa apara si regruparea. Trec muchia, vad in sus un un horn usurel si foarte frumos. Ma gandesc ca eu pe acolo as continua traseul, daca ar fi dupa mine :) Ma uit in stanga si in dreapta dupa regrupare, dar nu vad nimic. Nici piton, nici spit. Ma uit in sus pe horn - iarasi nimic. Incerc sa ma concentrez sa ma uit dupa spituri, dar e greu: am instinctul format sa caut pitoane in fisuri, nu sa vad spituri in zonele compacte. In plus, eu clar nu vad spiturile pe roca asta (dupa cum am constatat si la intrarea in traseu). Nu avem nici schita la noi sa verificam... In cele din urma ma las putin pe spate, ma uit in continuarea branei, si vad o regrupare clara, ca toate de pana acum. Ok, continui traversarea pana acolo. Gasesc si cateva pitoane pe drum. Aici noi am parasit linia traseului Pasarea Phoenix. Regruparea corecta se pare ca era undeva la baza hornului, iar traseul pe horn in sus.
In regruparea gresita, dupa ce am traversat prea mult spre stanga...
:)
Din regruparea gresita am continuat cu o lungime in traversare pe o brana usor ascendenta spre stanga (cateva pitoane), apoi o lungime drept in sus prin vegetatie, si am ajuns la baza peretelui de sub varful claii. O zona framantata pare accesibila, dar nu se vad pitoane. Baza pleaca in sus, cu gandul de a catara lungimea la mobile - aveam la noi cateva nuci si frienduri. Fisuri sunt destule, dar e greu totusi de pus plasamente solide. Foarte sus, unde pare ca terenul devine mai dificil, surpriza! 3 pitoane foarte bune. Asa ca reusim sa iesim sus, desi am avut oarece emotii pe ultima lungime.
Baza, pe ultima lungime catarata... sa fi iesit oare prin Paianjenul Galben ?
Final de traseu in varful Claii Strambe. Ne pare putin rau ca am ratat ultimele doua lungimi de coarda (incluzand zona numita Secera), dar suntem bucurosi ca am reusit sa gasim o cale spre varful claii, desi am ratacit traseul.
Impresii și recomandări:
- traseu frumos cu multi pasi de aderenta
- merita mers in el cand sunteti antrenati ca sa iasa cat mai mult (poate chiar tot) la liber, caz in care traseul devine mult mai serios, dar si ofera multa satisfactie
- pasul din lungimea a treia e pe diedru si merita incercat!
- schita este de actualitate (doar regruparea a saptea e mutata putin mai jos)
- toate regruparile sunt pe spituri, asigurarile sunt bune
- e recomandat un friend pentru fisuri de 2-4cm la intrarea in traseu, in rest nu e nevoie de mobile
- este perete estic si o zona racoroasa, deci merge catarat acolo chiar si pe canicula
- e bine sa nu fi plouat cateva zile inainte, pentru a prinde fisura din l.c 5-6 uscata
- atentie sa nu va rataciti cum am facut noi traversand prea mult stanga in l.c. 9
***
Traseu: Surplombele Livezii cu Mesteceni (5B, 6 lc) - Peretele Livezii cu Mesteceni (Buila)
A doua zi, duminica, toata lumea merge in Peretele Livezii cu Mesteceni. Noi vrem sa cataram Surplombele Livezii, cel mai interesant traseu din acest perete. La fel si Sainu cu Cristina. Vali si Mirela merg in 23 August pentru primele doua lungimi de stanca, iar Serban si Ileana isi aleg unul din celelalte trasee mai usurele din zona. Deci suntem cu gasca si in perete, nu numai la corturi :)
Apropiindu-ne de baza traseului... Cristina catara deja prima lungime.
Pe prima lungime, care pare foarte usoara si in poze, si de la baza traseului, dar totusi e destul de interesanta de catarat...
Sprait pe linie :)
Noi, in a doua regrupare, si Cristina, aproape de surplomba de pe a treia lungime...
poza by Vali
Serban (suspendat in regrupare) si Ileana (catarand).
Eu, pe lungimea a treia...
Mirela si Vali, intr-unul din traseele mai usoare.
Lume pe Creasta Fotoreporterului.
Impresii și recomandări:
- traseu frumos, bine asigurat, regrupari pe spituri
- pasul maxim pe la VII- / VII, sunt destule miscari de forta pe traseu
- noi am catarat 4 l.c. de stanca foarte frumoase, apoi am rapelat. Pentru a iesi sus, se mai fac inca 2 l.c cu portiuni de stanca foarte usoare (gr. III) si zone de iarba / poiana.
- la mijlocul l.c. a treia exista o regrupare intermediara, dar nu prea are rost sa se regrupeze acolo
- update (iunie 2013): reechiparea traseulul cu spituri a fost realizata de catre Cristi Iacob (CAR Bucuresti) in anul 2010; se pare ca pe l.c. 5, inainte sa devina lejera catararea, exista un pas de gr. V/VI unde e util un friend mediu/mare (noi ne-am retras in rapel inainte de aceasta lungime)
