Data: 9-10 iulie 2012
Participanti: Dana, Baza
Trasee: Hornul Bogza din Colțul Bogza (tentativa) (5A), Memorial Adrian Chifa din Colțul Vilii (4lc, VII+), Creasta Sudică din Colțul Cetății (4A, VI-)
A doua oprire din concediu: Cheile Aiudului. Nu e cea mai potrivita perioada a anului de venit aici, ca e mult prea cald vara in general, iar acum in particular e cod galben de canicula...
Cam asa arata zona: Aiudul este undeva in spate, in fata pe stanga este coltul Bogza, pe dreapta este Coltul Cetatii, iar poza este facuta de pe Coltul Vilii. Coltul Diacului este vis-a-vis de coltul Bogza, dar nu se vede in poza, fiind ascuns de Coltul Cetatii.
Rasfoind cartea Valea Aiudului a lui Dan Anghel care contine topo-ul zonei, gasesc un traseu (aparent) perfect pentru Baza: Hornul Bogza din Coltul Bogza, 5A, cinci lungimi de coarda din care primele doua foarte usurele apoi urmatoarele trei lungimi mai grele si aproape in totalitate pe horn. Chiar daca intuitia imi spune ca sunt sanse mari sa fie o prostie, trebuie sa mergem sa vedem cu ochii nostri ce e acolo, ca Baza s-ar bucura de niste hornuri frumoase. Cataram amandoi o lungime de coarda usurica, dar prost asigurata si murdara, si Baza mai face inca o lungime putin mai grea, dar la fel de prost asigurata si parca destul de friabila. Gaseste o regrupare veche care nu inspira incredere, iar in sus nu arata prea imbietor (adica pur si simplu urat!), asa ca se hotaraste sa se retraga.
Hornul Bogza are doar pitoane vechi si rare, dar principala problema este ca acestea sunt batute inexplicabil de prost, in pozitii in care au sanse mici sa tina si nici macar nu se afla in zonele unde ti le-ai dori (desi exista fisuri bune). Pe noi ne-a atras ideea de multe hornuri, dar de aproape linia traseului pare sa fie de-a lungul unui fel de valcel urat si friabil prin perete... evident, nu suntem 100% siguri, ca nu am parcurs tot traseul, dar cu impresia asta am ramas.
In concluzie, Hornul Bogza este un traseu pe care noi nu il recomandam nimanui.
***
Seara ne montam cortul inspirat, intr-un loc strategic (langa parau, intre Coltul Cetatii si Coltul Diacului), asa ca de dimineata am avut umbra pana pe la ora 11:30.
A doua zi vrem un traseu frumos si, evident, la umbra! Delia ne recomandase Memorial Adrian Chifa, un traseu nou, batut aproape in totalitate pe spituri, si care are pas de 7+ in ultima lungime. Bonus, traseul se afla in Coltul Vilii, care are expunere estica, deci ajunge sa fie destul de repede la umbra. Fiind un traseu nou, nu are numele scris la baza, dar se gaseste usor: este linia de spituri care incepe putin in dreapta traseului Prieteniei. O alta mica problema este ca toate regruparile sunt comune cu traseul Prieteniei, deci trebuie mereu sa stii in ce directie sa o iei in sus - aici schita (din cartea Valea Aiudului a lui Dan Anghel) a fost foarte utila.
Plec eu pe prima lungime - foarte frumoasa si usurica. Incerc sa ma misc repede, dar cand sunt la vreo 5m sub regrupare incepe sa ploua torential :) Asa ca ma dau jos si recuperez tot echipamentul.
Nu prea ne vine sa mergem inapoi la masina, asa ca asteptam cuminiti la baza traseului sa se opreasca ploaia, apoi sa se usuce stanca. A fost o ploaie scurta de vara, iar la caldura care era stanca s-a uscat imediat. A doua oara, pleaca Baza cap pe prima lungime.
Eu, ajungand in prima regrupare...
Ideea era sa mergem cap schimbat, iar planul era sa-mi revina mie lungimile usoare (prima si a treia). Dar ploaia a cam stricat planurile... In fine, imi fac curaj si plec eu cap pe a doua lungime (7-). A mers bine, neasteptat de bine. Putin de forta, dar nimic complicat. Ma bate putin gandul sa merg intins si sa fac si a treia lungime care are doar 15m, dar totusi decid sa nu fac asta.
Urmeaza o scurta negociere in regrupare, si plec tot eu cap pe a treia lungime. Desi scurta, si lungimea asta are un pas delicat (7-) de echilibru si aderenta. Mi-a parut bine ca nu am sarit peste regrupare, pentru ca asa Baza ma vedea cand eram in pas, deci nu mi-a lasat deloc coarda cand eram cu bucla asigurata deasupra si am putut sa ma duc cu incredere.
Pe a treia lungime, imediat dupa pas...
Inainte de ultima lungime, Baza ma incurajeaza sa ma duc tot eu cap. Am emotii, dar realitatea e ca ma simt bine... asa ca ma duc, daca nu o sa pot macar sa incerc (pericol oricum nu e, ca doar e traseu pe spituri). Ajung usor la primul spit. Al doilea pare departe, dar hai ca sunt prize bune. Miscare dupa miscare, apar mereu prize bune. Asigur si la al doilea spit, dar al treilea chiar ca e departe! Imi trece prin gand sa ma dau jos, dar hai sa vedem totusi... si, la fel ca pana aici, dupa fiecare miscare apar prize bune care nu se vedeau de jos. Asigur. Apoi cativa metri pe o fata cazuta, urcarea pe o brana, cateva miscari de catarat si asigur din nou.
Mai sus, spiturile sunt mai apropiate si pasii incep sa fie mai dificili. Dar intotdeauna poti asigura spitul de deasupra inainte de un pas mai greu. In plus, mereu te vezi sau te auzi cu secundul, deci poti sa comunici usor daca vrei sa primesti coarda sau daca vrei sa nu iti lase deloc ca esti cu bucla asigurata deasupra. Din punctul asta de vedere, traseul mi s-a parut batut excelent! Am avut curaj sa incerc toti pasii... care au si iesit!
Pe a patra lungime, dupa ce trecusem de dificultati...
Pentru retragere, noi am facut trei rapeluri pe linia traseului, dar se poate continua catararea cateva lungimi pe creasta, pe linia altor trasee, si apoi cobori pe poteca.
Memorial Adrian Chifa a fost un traseu superb, daca ati mai reusit sa faceti gradul 7+ (sau sunteti pe aproape) atunci chiar merita sa incercati traseul, iar spiturile sunt plasate excelent ca sa te incurajeze sa incerci toti pasii!
***
Vis-a-vis de Coltul Vilii se afla Coltul Cetatii, care are o muchie ingusta si aeriana (evidenta in prima poza din articol), foarte atractiva pentru catarat. Ni se parea imposibil sa nu fie un traseu pe acolo, asa ca am cautat in carte pana am gasit: se numeste Creasta Sudica (4A) si are 4 l.c. usurele.
Era trecut de ora 6 pm cand ne-am dat jos din Memorial Adrian Chifa. O scurta pauza de masa la masina, si la ora 7 pm eram la baza Crestei Sudice. Ora pare tarzie, dar e mijlocul verii (intuneric complet e abia dupa 9:30) si oricum mai devreme era imposibil de catarat aici ca era soare si mult prea cald. Cum eu imi facusem de cap pe traseul precedent, hotaram ca pe asta sa mearga Baza cap.
Baza, pregatindu-se sa plece pe prima lungime...
Cam asa arata creasta de la baza traseului...
Plecarea...
Undeva pe a treia lungime...
A patra lungime de coarda, foarte usoara si aproape neasigurata.
Am parcurs foarte repede traseul, mergand cat de intins am putut: trei lungimi de coarda cu cativa mici pasi si apoi inca o lungime mai usoara. Am strans corzile si am continuat in sus, pe creasta Coltului Cetatii, grabindu-ne sa gasim retragerea inainte sa se faca intuneric. E o creasta aeriana si foarte frumoasa, si mult mai lunga decat ne asteptam. La un moment dat, dintr-o strunga a crestei se desprinde spre stanga un valcel accesibil pe care se coboara descatarand o mica saritoare (sau facand rapel), apoi tot in jos pe grohotis prin padure.
Pe creasta, grabindu-ne sa gasim retragerea :)
Creasta Sudica din Coltul Cetatii e un traseu usor si frumos. Totusi nu este reamenajat si, chiar daca nu e greu, pe alocuri sunt distante mari intre cuie si pasaje expuse, deci macar capul de coarda ar trebui sa nu fie tocmai incepator.
***
Cheile Aiudului este o zona faina de catarat, mai avem multe de facut aici, dar... data viitoare :)
Acum este mult prea cald sa mai zabovim prin zona. Pana si izvorul era secat, dar am gasit apa plata si pepene de cumparat (la 11 noaptea) in prima localitate (2km distanta) in directia Aiud.
In continuare am cautat locuri mai racoroase in care sa ne petrecem vacanta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu