Dana & Baza: Bucegi. Traseul Balcoanelor (5A)

Am parcurs Traseul Balcoanelor de mai multe ori de-a lungul timpului (prima data prin 2006), iar cand am fost toamna trecuta pe acolo m-am gandit ca ar fi util sa scriu cate ceva despre el, pentru ca s-au schimbat suficiente cat sa aiba sens o schita "proaspata" si o descriere.

Traseul Balcoanelor e un traseu clasic, ce s-a bucurat de o mare popularitate in randul generatiilor trecute. Pentru a intelege in ce masura era indragit mai demult, e destul sa amintim un singur lucru: un alpinist veteran (Bulinel) povestea ca primul lucru pe care l-a facut odata iesit dintr-o inchisoare comunista a fost sa... mearga la Refugiul "Costila, si de acolo atza-n Balcoane" (dupa relatarea D-lui Mititeanu - dintr-un articol deosebit scris de dansul, pe care-l puteti vedea integral aici: http://www.dinumititeanu.ro/Bulinel%2C-o-legenda).

Azi traseul e probabil ceva mai friabil decat era odata, dar soarele e la fel de placut in Peretele Costilei, iar o parte din vechile asigurari au fost inlocuite cu spituri (de catre Cornel Sain si Danut Ochesel, in vara lui 2011). Din fericire, traseul si-a pastrat spiritul, dar popularitatea lui nu mai e oricum cea de altadata, poate din cauza ca presupune vreo ora de urcat de la Refugiu sau poate pentru ca lumea cauta azi trasee mai dificile si mai lungi. Totusi, o tura care include urcarea pe Valea Costilei, Traseul Balcoanelor si apoi urcarea pana in Brana Mare a Costilei pe creasta Costila Galbinele mi se pare ca are multe de oferit...

Accesul la traseu se poate face ori urcand direct pe Valea Costilei - pe care avem de trecut cam 4 saritori notabile, nu foarte simple dar frumoase, pe care trebuie asigurat oricine nu e foarte invatat cu asa ceva - ori urcand pe Coama cu Jnepeni si apoi pe ultima (sau ultimele doua?) din cele patru saritori mentionate mai sus. Traseul este putin mai jos de linia inconfundabila a Hornului din Peretele Costilei, iar numele lui e scris la baza, destul de discret asa...

Avem doua variante de intrare: una direct din firul Vaii Costilei, si una (cea clasica) de pe o brana din dreapta.

LC1 (~ 40 m): Daca se intra in traseu direct din Valea Costilei, se incepe cu un pasaj destul de friabil, cu vreo 2 pitoane proaste (VI+), dupa care se urca, pe teren nesigur, pana ne intlnim cu varianta clasica. Un dezavantaj al variantei directe e ca secundul se afla exact sub linia traseului si nu se poate feri de pietre, prima LC fiind destul de friabila.Varianta clasica incepe cu o brana spre dreapta. Aici insa nu se afla piton sau spit pentru a regrupa (posibil sa se poata regrupa la niste jnepeni; pe vremuri era o zada dar a fost luata de avalansa). De aici traseul urmeaza ascendent spre stanga niste praguri inierbate si friabile, apoi se orienteaza in sus, dupa care traverseaza putin spre stanga si apoi urca pe fisura ce iese in stanga tavanelului deasupra caruia e regruparea (relativ incomoda, 2 spituri cu lant)
LC2 (~ 40 m): Usor spre stanga trecem peste o "burtica" interesanta (VII-) apoi urcam pana pe o brana pe care e o regrupare veche. Deasupra gasim un diedru cu o fisura frumoasa (VI), alt prag inierbat si deasupra unei zone putin friabile ajungem pe o brana comoda in regrupare (2 spituri cu lant)
LC3 (~50 m intinsi): Urcam usor oblic prin stanga, ocolim cu mare atentie o placa desprinsa si mare care nu sta prea bine si prindem fisura ce urca spre partea stanga a bolovanului incastrat (fisura din dreapta e mai ciudata), traversam la dreapta pe sub bolovan si apoi il depasim; trecerea e foarte frumoasa (VI, maxim VI+). Mai sus, fisura/horn se desparte subtil in doua fisuri: pe cea din dreapta identificam o nisa in care e o regrupare (2 pitoane legate cu cordelina alba + un spit in vecinatate), dar nu pe acolo e traseul. Noi urmam fisura ce urca oblic spre stanga, iar dupa cativa metri traversam orizontal peste o fata spalata cu pitoane (VI-), spre nisa unde e regruparea (2 spituri cu lant). Pe LC3 o coarda de 50m mai... intrata la apa s-ar putea sa nu ajunga pana in regrupare.
LC4 (~25 m): Urcam oblic stanga - pe sub o arcada - un pasaj frumos (VII) unde odinioara zambeau niste tzevi ruginite si apoi continuam pana ajungem la un copac, pe o brana pe care o urmam spre stanga pana la regrupare (care are si un spit cu veriga rapida).
LC5: Urcam spre jnepenii de deasupra (usor prin stanga din cate imi amintesc) pe branite de iarba si teren mai nesigur, apoi prin jnepeni, pana unde putem regrupa. Urmeaza o plimbare cu jnepeni pana pe creasta unde, la limita jnepenilor, gasim regruparea din Creasta Costila-Galbinele (2 ancore).

Retragerea se poate face:

In rapel pana in Valea Costilei, de dupa LC4:

pe linia Tr. Cezar Vargulescu, daca nu avem semicorzi de 60m.
facand un rapel de 60m pana in Hornul din Peretele Costilei si apoi inca unul pana in V. Costilei. Odata ajunsi in firul Vaii Costilei putem cobora pe Coama cu Jenpeni sau pe Valea Costilei.

Daca alegem sa urcam pana in Creasta Costila-Galbinele:

din Creasta Costila-Galbinele se poate cobora spre refugiu pe versantul corespunzator Vaii Galbinelelor (e mai bine sa se cunoasca dinainte retragerea pe aici daca optam pentru ea).
se poate urca in continuare pe Creasta Costila-Galbinele pana in Brana Mare a Costilei (dupa care, intr-adevar, ai ceva de coborat pana la Refugiu :) ).

Am ales din 2011 si din 2013 cateva poze...