Traseul Prieteniei (3B), primul traseu de perete în familie

Data: 2 mai 2013

Participanti: Dana, Baza

Traseu: Traseul Prieteniei (3B, VI, 4 lc) din Coltul Vilii, Cheile Aiudului

Dupa vacanta din iarna, din cauza noii situatii, eu am cam limitat activitatile fizice la mersul la panou si la escalada. Poate paradoxal pentru cei care nu se catara sau sunt abia la inceput, cataratul mi se pare cea mai accesibila activitate pentru mine in perioada asta. Secund sau in mansa, riscul de a te lovi este practic inexistent daca esti filat atent si alegi traseele cu grija (de ex., eviti traverseele). Am schimbat hamul meu normal cu un ham intreg (full-body), asa ca burtica e total ferita. Iar cine se catara de ceva vreme, e perfect capabil sa evalueze ce poate si ce nu poate sa faca (miscari pe care are suficienta siguranta incat sa nu cada, miscari pe care sa nu incordeze anumite grupe de muschi, etc.).

Am vazut ca unii isi pun problema de pericol din cauza unor eventuale "socuri" la catarat... In momentul in care te cateri secund / in mansa si cel care te fileaza este atent, nu prea se pune problema de soc, totul este foarte lin cand te lasi in coarda. Personal, pana acum, un deranj real cu "socurile" sau cu "zdruncinaturile" am avut doar in masina, din cauza gropilor de pe sosele. 

In toata perioada asta am facut o singura plimbare de o zi in Ciucas. Cum era de asteptat, m-am tarat ca melcul la deal pentru ca organismul meu inca nu s-a obisnuit cu noua situatie din punct de vedere cardio - ceva perfect normal. Demoralizant a fost insa ca m-am tarat ca melcul si la vale din cauza genunchilor, care se pare ca nici ei nu s-au obisnuit cu noua... greutate.

Avand in vedere aceste aspecte, singura activitate pentru vacanta de 1 mai / Paste era mersul la catarat...

Prima oprire a fost Herculane, unde ne-am intalnit cu Geo, Bogdan si bebelusul lor de numai 3 luni. Asa ca am avut parte de un training de cateva zile apropo de ce ne asteapta in curand :)). Iar Baza si Geo au participat la HCO, asa ca si eu am urcat in toate zilele de concurs pana la cascada Vanturatoarea, am filat destul de mult si m-am mai dat pe cate o mansa cand era timp si nu incurcam niciun concurent.

~~~

In a doua parte a vacantei ne-am indreptat spre Cheile Turzii... dar am facut o mica oprire si in Cheile Aiudului unde aveam traseul Prieteniei pe lista de "trasee pentru sarcina". Pusesem ochii pe acest traseu de vara trecuta, cand catarasem Memorial Adrian Chifa. Tr Prieteniei se afla in Coltul Vilii, deci este la umbra dupa pranz. Este bine asigurat, usurel (gradul maxim este VI) si aproape simti ca prizele te iau de mana si te trag in sus! Deci perfect pentru ce cautam noi. Schita este disponibila in cartea Valea Aiudului a lui Dan Anghel, dar puteti sa o vedeti si intr-un articol mai vechi de-al nostru aici.        


Plecarea pe prima lungime... evident ca doar Baza merge cap.

Poate mai putin evident, dar esential ca sa ne simtim bine amandoi: tot Baza va duce si rucsacul.

Prima regrupare in noul ham Singing Rock Complete.

Vedere in jos, de pe a doua lungime de coarda.

Castigam altitudine...

Se vede in poza cum carabiniera folosita pentru filat tot are tendinta sa se intoarca perpendicular pe directia corzilor... deci cu acest ham, trebuie sa fiu mereu atenta cand filez sa am caraba in pozitia corecta. In loc de caraba mea Petzl OK, am incercat sa folosesc si o caraba asimetrica la filat - parca este putin mai bine, dar problema nu este eliminata.

Gata, am terminat traseul... aici strangem corzile si urcam putin pana pe varful Bogza Mica unde intalnim poteca marcata cu punct rosu pe care coboram inapoi in chei.

La final ne asteapta si o soparla foarte colorata!

Cheile Aiudului, vazute de pe varful Bogza Mica.

Si o poza pe varf cu toti...trei. :)

O floricica draguta. Dupa ceva cercetari, verdictul este ca am pozat un stanjenel mic de munte (Iris ruthenica). :)

Se pare ca sunt multe soparle d-astea pe aici, cea de la finalul traseului nu a fost o exceptie. :)

O ultima privire spre Coltul Diacului (in planul apropiat) si Coltul Data (in planul indepartat) inainte sa ajungem la masina si sa plecam mai departe...

In concluzie, un traseu dragut pe care ne-am simtit bine si pe care l-am catarat amandoi la liber fara probleme - Baza cap, cu rucsacul in spate, eu secund, cu "rucsacul" din dotare. Asta imi confirma ca ideea mea de vacanta de catarat este foarte potrivita, desi este inceputul lunii a sasea...