Cheile Turzii. Traseul Vigh Tibor (5B) din Peretele Uriaș

Data: 3 mai 2013

Participanti: Dana, Baza

Traseu: Traseul Vigh Tibor (5B, VIII- ?, 8 lc) din Peretele Urias, Cheile Turzii

In Cheile Turzii ajungem cu emotii... oare ce vom gasi acolo? Familia Baraianu a renuntat la camping de aproape doi ani si auzisem cam in ce fel s-a schimbat atmosfera cu noii proprietari. Asteptarile (negative) nu ne sunt inselate. Zona de camping extinsa, constructii noi, oameni multi si pusi pe petrecut toata noaptea... si muzica bumți-bumți evident data la maxim (in traducere: muzica d-aia de nu se schimba zile intregi melodia, desi este un DJ care butoneaza tot timpul). E drept ca au fost imbunatatite toaletele si a fost construit un dus cu apa calda, dar ca sa ajungi la ele trebuie sa treci fix pe langa boxe...

Cum ne invarteam noi prin camping debusolati si nehotarati, ne intalnim cu Alex Manoliu, pe care il stiam de la panou din Bucuresti. Facem cunostinta si cu restul gastii si hotaram sa ne montam si noi cortul acolo - intr-un mediu mai familiar, printre cunoscuti, parca se poate face abstractie de haosul din jur. 

In vacanta asta, din motive usor de inteles, alegerea traseelor imi apartine mie :). Cum ma simt foarte bine din toate punctele de vedere, a doua zi dimineata plecam spre traseul Vigh Tibor din peretele Urias - un traseu accesibil, care se catara relativ repede desi este lung si se afla in acest perete impunator. Am sperante ca, in afara de lungimea de artificial unde e clar ce abordare voi avea, nu o sa am nevoie sa ma trag de bucle. Desi a mai parcurs traseul, Baza are si el niste probleme nerezolvate in zona: in topo nu e dat mai mult de gradul VIII- pe lungimea de artificial, un grad totusi accesibil, asa ca vrea sa incerce sa catere tot traseul la liber.  


Privim in sus de la baza peretelui... avem trei lungimi de coarda pana pe Piciorul Peretelui Urias, de unde ne putem retrage usor. Acolo voi evalua cum ma simt si daca are sens sau nu sa continuam in  sus.

Prima lungime incepe usurel, pe o fisura oblica spre stanga. Cand mi-a venit randul, am plecat incercand sa ma catar optim folosind bine prizele de picioare astfel incat sa incordez cat mai putin bratele si restul corpului... dar pozitionarile de genul asta cer timp, iar aparitia unui mare paianjan gri m-a facut sa ajung in regrupare mult mai repede decat planuiam. :))

Catararea e faina si usoara: prizele generoase si la maini si la picioare te lasa sa te cateri tehnic, fara sa fie nevoie de forta aproape deloc - o adevarata placere!

Alex si Andrei sunt si ei pe aproape - au intrat in Quo Vadis, chiar in stanga noastra.

Ma simt foarte bine si ne miscam neasteptat de repede. Deci continuam in sus!

La plecarea de pe Piciorul Peretelui Urias nu e prea evidenta linia traseului, mai ales ca sunt si alte linii de pitoane in zona. Dar noi stim pe unde trebuie sa o luam: la cativa metri deasupra regruparii se traverseaza aproape orizontal spre stanga, peste o muchie.

Baza, pe a patra lungime de coarda, chiar inainte sa dispara dupa muchie...

Plecare pe a cincea lungime e mai solicitanta - o traversare spre stanga pe sub o arcada, apoi cativa pasi mai sustinuti in sus. Pe aceasta portiune imi amintesc repede ca, pentru a tine prize inverse, trebuie sa incordezi tot corpul (inclusiv abdomenul)... asa ca sunt nevoita sa aleg buclele in locul arcadei generoase din poza. 

Restul lungimii a cincea e mai usoara si mai tehnica, iar Alex & Andrei au o pozitie excelenta sa ne faca poze pe aici :)

Urmeaza lungimea cea mai grea, pe care sunt doua variante: una pe jos integral de artificial si una pe sus unde ar fi "doar" gradul VIII-. Baza imi lasa mie rucsacul si incearca varianta pe sus... dar din pacate tot trebuie sa recurga la catarat mecanic pe ultima portiune.   

Eu m-am chinuit un pic pe lungimea asta, dar m-am descurcat pana la urma. Iar de aici e ca si terminat traseul - mai sunt doua lungimi usurele de creasta. :)

Ajungem sus unde Alex si Andrei ne-au asteptat ca sa ne retragem toti prin Grota lui Hili - si pe aici imi doream sa ajung, dar pana acum nu se ivise ocazia.

Facem un rapel lung, prin marea fereastra, apoi inca un rapel scurt, dupa care continuam la vale pe poteca.

Coborarea la vale este elementara - toata poteca are "balustrada", consecinta traseului de via ferrata montat prin Grota lui Hili acum cativa ani (chiar peste un traseu clasic de alpinism)...

:)

O privire inapoi spre Turnul Ascutit si Grota lui Hili prin care am coborat noi :)

Suntem inapoi la corturi la fix 8 ore de la plecare, un timp excelent din punctul meu de vedere. Ma bucur ca am avut curaj sa incercam Vigh Tibi acum. Chiar nu ne-am hazardat deloc cu aceasta decizie. Este un traseu care merge in foarte mare parte catarat tehnic, folosindu-te mult de picioare; exceptiile ar fi inceputul lungimii a cincea si lungimea a sasea, cea de artificial.

Restul serii o petrecem la corturi cu gasca, povestind, glumind, si incercand sa ignoram muzica bumți-bumți.  :))

~~~

Traseul Vigh Tibi este un traseu frumos, bine asigurat si foarte frecventat. Cred ca toti cei din zona stiu prea bine acest traseu... Totusi, pentru cei care nu cunosc zona / peretele / traseul, Baza a facut o lista de cateva idei de mentionat:

• traseu bine asigurat, are spituri in regrupari si chiar si in unele pasaje
• pentru un traseu cotat 5B este destul de usor si de prietenos (mult mai usor decat 5B-urile din Costila)
• cel mai recent topo se gaseste in cartea Alpinism si Escalada Sportiva in Cheile Turzii si Cheile Turenilor (2011) de Dan Anghel si Nicolae Budeanca
• in partea inferioara, traseul este intersectat de un alt traseu integral pe spituri; linia clasica a lui Vigh Tibi este totusi relativ evidenta, dar asigurarile sar in ochi mai putin decat noile spituri 
• la plecarea de pe Piciorul Peretelui Urias, traseul urca 3-4 m in sus apoi coteste spre stanga orizontal. Mai este aici o linie de pitoane drept in sus, dar care nu e din Vigh Tibi 
• regruparea de dinainte de LC 6 (cea de artificial) a fost mutata cativa metri mai jos, intr-un loc mai comod, iar cea veche nu mai exista
• in afara de lungimea de artificial (LC 6), noua nu ni s-a parut niciun pasaj peste VII- (desi cotatiile din carte spun altceva)
• cam asa am cota noi dificultatea pe fiecare lungime:LC 1 (gr. V); LC 2 (gr. VI+); LC 3 (gr. III); LC 4 (gr. VI+); LC 5 (gr. VII-); LC 6 (artificial, gr. ?); LC 7 (gr. IV); LC 8 (gr. III-IV)
• pe LC 6 (cea de artificial) se pare ca exista o varianta care e cotata VIII-, si ca pentru asta trebuie sa te cateri putin deasupra nivelului pitoanelor de pe traverseul orizontal si apoi sa urci pe la niste ancore situate inainte (in stanga) de linia pitoanelor de pe varianta clasica. Desi partea de traverseu orizontal mi s-a parut intr-adevar cam gr VIII- (pana la ancora), nu prea am gasit pe unde s-ar putea urca asa incat sa nu fie grad mai mare; e de cercetat pe unde ar putea sa fie varianta castigatoare ...