Data: 9 iunie 2012
Participanti: Baza, Florică
Traseu: Cocostarcul Albastru (4A, 5lc, VII- la liber) - peretele sudic al Coltului Galbinele (Costila)
Premiera: Al. Statescu, I.Chiciorea, 1967
LC: se pot face si mai putin de 5 l.c., in functie de cat/cum se asigura (de ex. 4 l.c., legand 4 cu 5 - dar probabil frecarea e cam mare)
Generalitati:
- traseu destul de friabil pe toata lungimea lui, dar frumos si ca pasaje de catarat si ca perspectiva asupra zonei
- cu exceptia LC 3 (mai friabila, cam gr. IV, foarte slab asigurata) traseul in rest are asigurari suficiente (destul de greu de evaluat insa cat de bune sunt - unele pitoane au fost batute bine la vremea lor si inspira incredere, dar in jurul lor stanca se rupe de fapt usor)
- secundul trebuie sa mearga OK (traseul are un traverseu orizontal destul de lung, slab asigurat)
- accesul e pe niste rampe inierbate cu portiuni foarte inclinate, expuse si instabile, deci periculos
- traseul este exact deasupra intrarii in firul secundar din V. Galbinelelor, nu este acceptabil sa se avanseze pe traseu daca sunt oameni acolo jos, probabilitatea de a da pietre spre ei e foarte mare
Accesul: De pe platforma de unde se termina traseele Midi si Nu ma uita se urca drept in sus pe o coama inierbata, apoi se traverseaza la stanga pe niste brane de unde se vede marcata intrarea in traseu cu vopsea (acolo e si primul piton). Trebuie ales cu grija drumul pe branele alea, sunt cam instabile.
Retragerea: De la jnepeni traversam spre stanga (cum stam cu spatele la traseu) vreo 20 m, pana la o zada mai mare. De aici putem face un rapel de 50 m usor oblic stanga, ajungand pe o platforma cu alta zada mare; de aici inca un rapel de 50 m pana pe ierburile de deasupra valcelului secundar.
Echipament necesar:
- semicorzi de 50 m
- destule bucle (vreo 15)
- 2-3 friend-uri ar fi utile (pentru fisuri de ~3 cm si de ~6 cm, si eventual ceva intre)
Descriere:
- LC 1: ~ 45-50 m; oblic stanga pe fisura (VI), se ajunge intr-un fel de balconel comod cu 2 inele (o regrupare intermediara); de aici orizontal stanga, apoi oblic in sus (VI+), pana la o regrupare cu multe pitoane, pe fisura.
- LC 2: ~ 25 m; in sus usor oblic stanga pe fisura (VII-), pana la regrupare, intr-un intrand comod cu o mare crapatura la dreapta
- LC 3: ~ 40 m; foarte slab asigurata; se traverseaza orizontal la 2 inele si apoi se continua traverseul orizontal (V+), pana pe o rampa inierbata (piton); de acolo in sus usor stanga printr-o zona friabila (IV-), unde mai este un piton, vizand o mare surplomba (sunt aici utile vreo 2 friend-uri); cand ajungem pe platforma de sub surplomba, sunt in stanga 2 pitoane, la 2 m unul de celalalt, unde se poate regrupa (nu pareau grozave; se mai poate urca (5-7 m) pana la altele 2, asigura in ele si cobori la cele de jos, pt a regrupa - fix 50 m de coarda ajung - ...oare o fi un loc mai bun de regrupat aici?) (Posibil din cele 2 inele de la inceputul LC 3 sa se faca un rapel scurt si dupa aia sa se ia in sus, dar nu mi se pare o idee buna, pt ca in cazul asta trebuie regrupat inca o data (ma intreb daca ai in ce?), exact inainte de portiunea neasigurata si pare cam riscant)
- LC 4: ~20 m; VI+/VII-; se urca in sus oblic stanga si se trece un pas usor surplombat, frumos, apoi se urca pana la o zada mare pe un prag comod, unde e regruparea
- LC 5: ~30 m; in sus peste un prag, apoi se urca direct hornul surplombat de deasupra (VII-), (pitoane-s destule, pareau relativ bune... foarte frumos, dar friabil pe acolo) se iese in sus si se regrupeaza bine la jnepeni.
Cam asta e linia traseului:
Si am desenat si o schita a traseului (cu scrisul a fost cel mai greu, dupa cum se vede) :)
Pe prima lungime...
Tot cam pe acolo..
Se cunoaste ca era nedormit Florică? :)
O mica priza de mana ;)
Florica in a doua regrupare...
Asta trebuia sa fie alb-negru?
A fost interesant pentru noi traseul, chiar si pe ultimii metri...
Cand esti pe ultima lungime de coarda si ajungi la hornul de sus devine foarte clar care este punctul in care vei iesi din traseu. Am ajuns deci eu imediat inainte de iesire, spunandu-mi "uite, aici se iese, ala e ultimul piton mai mult ca sigur, dar sa fiu atent, pentru ca e friabil si mi-ar placea sa imi iasa la liber si ultima portiune, care nu pare foarte usoara; iar pe final nu tebuie sa te grabesti...". Deci asigur eu ultimul piton, mai fac cateva miscari... cand brusc praguletul ales cu grija pt picorul stang se dezintegreaza cu totul sub mine si o ia la vale... Fiind o miscare usor spre stanga,implicit si piciorul drept mi-a zburat de pe priza lui, dar am ramas atarnat in prizele de maini, care erau destul de ciudate de altfel. Nu mi-a fost greu sa ma redresez, fara sa cad. Dar in momentul cand a zburat pragul eu eram cu mainile indoite, iar in clipa urmatoare eram cu ele intinse, atarnand... Mi s-a parut destul de bizar, doar in pioleti mai ramai atarnat asa...nu? Dar pe langa senzatia faina, "in timp real", ca inca stau bine si imi pot cauta alte prize de picior, chiar fara sa ma grabesc, am vazut cand am iesit din traseu, la vreo 2 metri mai sus, ca m-am julit un pic la mana stanga ... Si cum il filam pe Florica de la jnepeni, ma gandeam: " misto ca nu am cazut, dar... vreo saptamana-doua o sa ma cam usture mana, nu arata frumos, parca se putea sa procedez mai bine cumva... oare eram mai inspirat daca ma ajutam de ultimul piton? Era evident mai important nu ma harjai pe mana decat sa merg la liber, dar oare ar fi fost mai bine? Sau daca dadeam drumul la prize sa ma indepartez de perete? io am instinctul sa ma tin de prize, nu sa accept caderea ca la escalada... Pentru ca aici nu e escalada si oare pitonul ala ...". Florica ajunge si el la pasajul de iesire, i-a aparut casca si ma trezeste brusc din gandurile mele, cu o zmucitura in corzi. Il tin, dar sunt destul de surprins, nu ma asteptam deloc sa cada aici; dar inteleg repede, cand il vad cum zambeste stand in coarda, agitand in mana ultimul piton al traseului. Cred ca dilema cu "ce era mai bine de facut?" s-a rezolvat ...
A durat ceva pana cand Florica a reusit sa bata pitonul la loc, la cativa centimetri de pozitia veche. E destul de frustrant pentru noi faptul ca de multe ori lumea mai ramane cu pitoane importante din trasee, apoi nu simte de cuviinta sa le bata inapoi bine sau macar sa anunte ca traseul respectiv are o problema in plus, asa ca ne straduim sa nu facem si noi la fel. E drept ca pentru a bate un piton inapoi trebuie sa ai ciocan (sau sa revii altadata cu ciocan!) si sa stii cum/unde sa bati un piton bun (ceea ce presupne ceva rabdare si eranj). Pe cand o justificare rapida de tipul "io ce sa fac daca a iesit?" sau "nu am ciocan cu mine" sau "pai statea prost oricum, acum macar nu mai e deloc", rezolva problema la nivel de constiinta in 2 secunde, foarte eficient si cu efort zero...
