Albişoara Hornurilor

Data: 24 martie 2012
Participanti: Dana, Baza
Traseu: urcare pe Albisoara Hornurilor (2A) - creasta Picaturii, coborare pe Valea Alba

Plecam cat de devreme reusim din Busteni cu gandul la Albisoara Hornurilor, si apoi fara vreun plan prea bine definit. De idei nu ducem lipsa, dar ramane de vazut ce facem in functie de cum ne simtim / cat timp o sa mai avem...

Suntem matinali, dar se pare ca altii ne-au luat-o inainte. Nu ne plangem, ca asta inseamna ca mergem pe urme proaspete pana in Valea Alba :)

Albisoara Hornurilor incepe chiar de "La Verdeata" cu un horn putin intimidant.


Primul horn inseamna si prima saritoare...


De jos nu parea ceva prea complicat, dar s-a dovedit inca o data ca 'aparentele inseala' :). Baza a dezgropat, cu inspiratie, un piton la baza saritorii. In rest a folosit asigurari mobile, destul de nesigure, ca e greu de gasit plasamente solide in conglomerat friabil, ud si murdar.


Apoi, valea a insemnat practic o panta de zapada pana sus...


A mai fost o mica saritoare (2m) aproape de finalul vaii, dar peste care am trecut amandoi fara probleme.


Albisoara Hornurilor se termina la vreo 15m sub tunelul din creasta Picaturii pe unde trece braul Portitei. Vara, drumul pana in tunel inseamna 5 minute de mers pe o brana putin delicata. Acum insa, e destul de palpitant pe acolo. Intai, o traversare spre dreapta...


Apoi traversare inapoi, la stanga, pana in tunel. Pe alocuri, era zapada inselatoare peste niste jnepeni firavi, facand portiunea asta destul de periculoasa. Nu prea e loc de facut vreun pas gresit pe aici. Dupa cum se vede, am simtit nevoia sa ne asiguram.


In tunel :)


Ne-am plimbat putin pe braul Portitei pana sub Spalatura Vaii Seci. Arata impresionant acum :) Oare cand vom ajunge si noi pe acolo?


Avem inca suficient timp asa ca, in loc sa urcam pe poteca pe langa creata Picaturii, revenim la tunel ca sa incercam iesirea direct in creasta prin hornul din tunel.
Mai jos, Albisoara Hornurilor vazuta din tunel...


Baza, tocmai iesind din horn, si eu jos, filand. Ca sa ne facem viata mai usoara si sa ne putem bucura de catarat, am tras rucsacii pe portiunea asta. Hornul vertical a fost foarte fain! Mult mai usor si mai placut decat ma asteptam. Iar privelistea de pe tancul de deasupra nu trebuie ratata :)

Acum, cu zapada, se vad clar Valcelul Mortului si Hornurile Vaii Seci... si chiar Spintecatura Vaii Seci intre cele doua.


Din tunel, am facut 3 lungimi de coarda fix pe creasta pana ne-am intersectat cu poteca clasica...


Cataratul nu a fost deloc greu, dar pitoanele erau cam rare (maxim 2 pe lungime), era destul de friabil si nu prea exista posibilitatea de pus asigurari mobile.


Din nou, la Cruce...



A urmat o coborare rapida pe Valea Alba, intoarcerea in Bucuresti in aceeasi zi si o duminica la escalada in Bulgaria.

Inca un weekend plin! :)