Aiguille du Chardonnet, traseul Forbes Arête

Data: 20-22 iulie 2010
Participanti: Dana si Baza
Traseu: Aiguille du Chardonnet via Forbes Arête (AD, 600m), retragere pe creasta vestica

Proaspat ajunsi in Chamonix pentru vacanta de vara de anul acesta nu ducem lipsa de idei, dar intai trebuia sa rezolvam problema aclimatizarii. Prognoza nu se anunta deloc promitatoare: a doua zi (rezervata pentru urcarea la refugiu) era vreme buna, urmatoarea zi era anuntata o furtuna de dupa-masa trecatoare, iar zilele urmatoare urma sa se strice vremea de tot. Planul de acasa era sa urcam intai la refugiul Alber Premier de unde se poate urca pe Aiguille du Tour (3542m) si pe Aiguille du Chardonnet (3824m).

Pentru Aiguille du Tour ne gandeam sa urcam pe Arête de la Table (AD) si sa coboram pe ruta clasica - o coborare foarte usoara, mai mult o plimbare pe poteca batuta de toti turistii pe ghetar. Pentru Aiguille du Chardonnet ne gandeam la traversarea est-vest, adica urcare pe Forbes Arête (AD) si coborare pe creasta vestica (AD-), un traseu putin mai dificil decat cel de pe Aiguille du Tour... dar cum practic aveam o singura zi cu vreme buna la dispozitie hotaram sa incercam traseul care parea mai interesant si mai frumos: Forbes Arête.

Ziua 1: urcarea la refugiul Alber 1er.

Dimineata o petrecem sortand echipamentul necesar si facand rucsacii in camping. In jurul pranzului ajungem in localitatea Le Tour de unde urcam cu gondola pana la statia intermediara Charamillon si continuam cu telescaunul pana la Col de Balme (2186m). Dupa inca 2 ore ajungem la refugiul Alber 1er (2700m).

La statia intermediara Charamillon...


Pe drum spre refugiu...


Dupa ce trecem de o muchie ni se infatiseaza ghetarul Tour...


Mai e putin pana la refugiu...


Acolo este Aiguille du Chardonnet, dar momentan refuza sa ni se arate...


Pozam schita cu traseul nostru din cartea "Snow, Ice and Mixed". Urmeaza sa urcam pe traseul 36: intai urmam un culoar de zapada, dupa care traversam putin in dreapta ca sa urcam partea cea mai inclinata de zapada numita La Bosse (se zice ca are cam ~53 de grade), apoi urmeaza o panta mai lina pana ajungem in creasta. De acolo si pana pe varf este de fapt Forbes Arête. Urmeaza sa coboram pe traseul 48.


Pozam si schita cu retragerea. Se pare ca exista doua linii paralele, dar nu exista informatii care varianta este mai buna si nici descrierea din carte nu este prea explicita... om vedea noi la fata locului cum se prezinta lucrurile.



Ziua 2: Urcarea pe Aiguille du Chardonnet

Cand ne-am cazat la refugiu am fost intrebati unde vrem sa mergem a doua zi. Era si un afis in care se cerea ca toti cei care vroiau sa mearga pe Chardonnet sa spuna acest lucru. Ni s-a spus ca "ruta normala" (adica creasta vestica pe care vroiam sa coboram noi) este "out of condition". Cand am zis ca nu intentionam sa urcam pe acolo, ci sa coboram ni s-a dat de inteles ca e ok asa... Forbes este in conditii impecabile, dar sa avem grija la coborare.

Se pare ca uzual pe acest traseu se pleaca pe la 3am. Noi reusim sa ne urnim din loc la 4am si incepem lunga ocolire a ghetarului Tour pe la baza stancilor pentru a ne apropia de Chardonnet...


Odata cu rasaritul vedem pentru prima data si varful nostru. Unele echipe sunt deja sus, in zona La Bosse sau aproape de creasta...



In zona culoarului initial...


...si imediat dupa acesta.


Pauza inainte de La Bosse...


:)


Acesta este pasajul "La Bosse". Imi faceam griji cand citeam despre partea asta, dar la fata locului nu arata asa de greu, nu?


Intr-adevar, conditiile sunt impecabila. Este doar zapada, nu intalnim gheata deloc in zona asta..


Urcand acest pasaj...


Pe panta lina ce duce in creasta incepem sa resimtim amandoi altitudinea. Suntem la peste ~3600m si nu fortam ca sa nu inceapa durerile de cap din cauza lipsei aclimatizarii.


Cand ajungem in creasta, vedem si tot ce se ascunde de partea cealalta a muntelui: ghetarul Argentiere, Aiguille Verte, Les Droites, Les Courtes...


...si inapoi ghetarul Tour pe care am urcat si Aiguille du Tour. Refugiul Albert 1er este undeva in zona stancoasa din stanga imaginii, pe partea cealalta a ghetarului fata de unde ne aflam noi.


Incepem sa parcurgem creasta...


Este vorba de catarare usoara, de multe ori pe placi mari de granit...


Se spune ca acest traseu este la fel de dificil pentru capul de coarda ca si pentru secund. Aici se vede de ce se zice asta - exista destule portiuni de descatarat.


Inca un traverseu expus.


Baza ma asteapta intr-o mica sa.


Un mic rapel pentru a ocoli pe la baza un "jandarm" mai dificil.


Aproape de varf trecem un pasaj interesant printre placi de granit care stau inexplicabil fixate in pozitii care mai de care mai ciudate.


Exact cand eram la ~10 metri sub varf, se dezlantuie furtuna anuntata. Dupa o descarcare electrica ce pare destul de aproape ne este clar ca nu avem cum sa continuam si sa urcam varful in conditiile astea, iar sa facem cale intoarsa este de asemenea exclus, ca tot pe creasta ar trebui sa mergem. Asa ca ne dam jos toate "fiarele" de pe noi, le lasam acolo si ne punem la adapost la ceva distanta... si asteptam cuminti sa treaca furtuna, ca doar a fost anuntat ca e "trecatoare". Dupa cam o ora de asteptat, norii buclucasi sunt la distanta multumitoare in Elvetia si noi ne continuam traseul. Nu este prea clar care este varful, asa ca rand pe rand trecem amandoi peste el fara sa ne dam seama si cand realizam suntem deja prea departe sa ca ne intoarcem pentru poza.

Acum urmeaza retragerea, care nu ne este prea clara. Stim ca sunt doua linii paralele de rapeluri. Eu imi doresc sa intram pe linia din dreapta cum se vede in poza, dar in acelasi timp toate sfaturile gasite pe internet zic ca nu cumva sa luam culoarul din "stanga" chiar daca pare atragator, ca nu duce nicaieri... Care o fi aceasta "stanga" n-am priceput. Stanga crestei? Sau sunt mai multe culoare pe dreapta crestei, si cel din "stanga" nu e bun? Asa ca o luam la vale pe primul culoar pe care vedem urme. Incepem incet-incet sa gasim si puncte de rapel - adica diverse cordeline si anouri pe dupa colturi de stanca. Unele prezinta incredere, altele trebuie consolidate. Rapel dupa rapel, coboram.. dar parca mult prea incet. Zapada care se vede este de fapt gheata si descataratul ar fi riscant avand in vederea oboseala acumulata, asa ca noi continuam cu rapelurile.

Singura poza de pe coborare...


La un moment dat ne dam seama ca suntem pe cealalta varianta de coborare, nu pe cea pe care vroiam initial, dar este prea tarziu ca sa mai schimbam ceva... continuam cu rapelurile. Unul din rapeluri era amenajat cu doua pitoane si ne coboara intr-un culoar larg, fara zapada si foarte friabil. Ma gandeam ca la cum arata zona, probabil pe acolo cad toate pietrele! Dupa inca doua rapeluri peste bolovani instabili ajungem la o coarda fixa care ne conduce la un punct de rapel bine consolidat. De aici mai ramane de facut un singur rapel lung ca sa scapam din acest culoar. Cat am fost noi acolo nu a cazut nici o piatra, dar cum am ajuns pe ghetar am auzit rostogolindu-se ceva la vale din zona aia...

Dupa 9 rapeluri ajungem in sfarsit pe ghetar. Problema cu aceasta linie de coborare este ca ne duce pe ghetar intr-o zona cu gheata abrupta, asa ca trebuie sa regrupam la un cui de gheata si sa descataram cam 50 de metri pana ajungem in poteca de zapada. Cealalta linie de coborare ne-ar fi dus exact in poteca de zapada... dar daca n-am nimerit-o de la inceput n-am prea avut de ales.

Pentru a scurta drumul spre refugiu, hotaram sa traversam direct ghetarul Tour. Am fi avut de urcat destul de mult pentru a folosi poteca care ocolea pe la baza stancilor . Initial am putin emotii pentru ca citisem ca si altii care au incercat sa scurteze drumul pana la urma au trebuit sa se intoarca din cauza crevaselor si sa ocoleasca ghetarul pe drumul cel lung. Dar noi reusim sa traversam ghetarul fara peripetii.

Am ajuns destul de tarziu la refugiu. Nu facusem rezervare pentru inca o noapte si vroiam sa fim lasati sa dormim muuuult... dar se gaseste repede o solutie si pentru noi: am fost trimisi in refugiul de iarna (nefolosit de catre turisti pe timp de vara) unde am fost singuri intr-o camera cu ~20 de paturi. Se pare ca in mod normal, camerele trebuie eliberate in jur de 7am... maxim 9am daca se discuta din timp. Dar pe noi, in refugiul de iarna nu ne-a deranjat nimeni de dimineata! :)

Ziua 3: Intoarcerea in Chamonix

De dimineata gatim pe terasa si admiram pasarile care au venit la sedinta foto. :)


O ultima privire inapoi spre refugiu...


Vremea intr-adevar pare sa se strice conform prognozei.


Dar Aiguille du Chardonnet ni se mai arata o data dintre nori...


Exact cand am ajuns inapoi la masina a inceput sa ploua si nu s-a mai oprit decat urmatoarea zi pe seara. Noi profitat de ziua ploioasa sa mergem prin magazine. :)