Vf. Rysy și vf. Żabi Koń pe creasta estică (III)

Data: 21 august 2012
Traseu: vf. Rysy și creasta estică a vf. Zabi Kon (III), zona cabanei Popradské Pleso
Participanti: Dana, Baza

Avem parte de cateva zile cu vreme ce se anunta instabila, asa ca hotaram sa le folosim mergand pe valea Mengusovská, la cabana Popradské Pleso. Pentru zona asta aveam topo cu cateva trasee de perete din Volia Veža si Žabí Kôn, dar in acest moment cel mai mult ne atrage creasta estica a lui Žabí Kôn - un traseu usor, scurt, dar foarte spectaculos, pentru care speram sa avem o fereastra de vreme buna.

Ca sa economisim timp si energie si sa apucam sa ne odihnim dupa ziua cu traseul Hokejka, alegem sa mergem la cabana contra cost ( 5 euro / persoana) cu masina cabanei. Cu masina noastra nu am putut merge deoarce trebuie facuta rezervare si pentru un loc de parcare la cabana, dar toate erau ocupate cand am sunat noi. Transportul cu masina cabanei este posibil doar dimineata, inainte de 9 am, sau seara, dupa ora 5 pm pentru ca drumul asfaltat spre cabana coincide cu poteca marcata, asa ca in timpul zilei se incearca sa nu fie deranjati turistii.

La aceasta cabana ajung in general multi turisti, deoarece de aici se urca pe cel mai inalt varf pe care ajunge o poteca marcata, vf. Rysy (2499m). Iar cei care nu urca pe varf probabil sunt atrasi de zona foarte frumoasa sau de raportul calitate-pret excelent de la cabana. O camera dubla cu baie proprie costa 52 euro / noapte, un pat in camera de opt persoane costa 15 euro / noapte, restaurantul de tipul impinge-tava are preturi bune, cabana are o zona de joaca pentru copii si chiar si o masa de ping-pong si una de biliard cu acces liber pentru clientii cabanei.

Noi ne-am petrecut prima seara plimbandu-ne in jurul lacului si admirand peisajul...

A doua zi pornim devreme cu gandul de a parcurge creasta estica a vf. Żabi Koń inainte de ora 2 pm, cand se anunta ca sunt sanse mari sa se strice vremea. Conform obiceiurilor locurilor, trecem si noi in caietul cabanei tura intentionata si ora estimata de sosire.

Poteca marcata este foarte frumos amenajata si intretinuta si se castiga repede altitudine pe un astfel de drum.

Cineva chiar a muncit din greu la aranjat bolovani. Si nu numai aici. Toate potecile turistice pe care am fost in Tatra arata asa - va vine sa credeti ?

Incepem sa vedem obiectivul nostru - portiunea scurta de creasta ce porneste spre stanga din cea mai adanca sa din imagine.

Inca e soare, dar norii incep sa se adune cu o viteza incredibila.... oare o sa avem noroc?

Vedem creasta si este exact asa cum ne asteptam, arata superb! Ne mai desparte doar un rapel de 12m de intrarea in traseu...

Pe partea cealalta a crestei vedem pentru prima data partea poloneza a muntelui... si nori cu ploaie. Ne-am miscat bine, e doar ora 9:30am. Of, ce ti-e si cu prognoza asta. E clar ca nu prea vrem sa ne prinda ploaia pe o creasta ascutita, unde trebuie in special sa mergi la aderenta, de unde e greu sa te retragi si unde trebuie sa te bazezi aproape in totalitate (inclusiv in unele regrupari) pe asigurari mobile.

Suntem prudenti si renuntam sa intram in traseu. Dupa ce coboram portiunea expusa pe care urcasem pana aici, simtim primele picaturi de ploaie. Aici ne intalnim si cu un cuplu polonez care nu se lasa descurajat de stropii de ploaie. Traseul acesta este visul lor - chiar aveau la ei o revista cu poza crestei pe coperta. Se misca incat, tare incet. Fac patru lungimi de coarda pe portiunea expusa, dar usurica pe care noi am facut 10 minute si pe care n-am simtit nevoia sa ne asiguram... ne cam facem griji pentru ei, dar e decizia lor sa continue.

Intre timp noi o luam in sus, pe poteca marcata, spre vf. Rysy.

Trecem pe langa o alta cabana, Chata pod Rysmi...

Ne minunam de pasiunea acestor oameni de a se juca cu pietrele: pe langa bolovanii rearanjati pentru construirea potecilor turiste si momai folosite pentru a indica drumul pe potecile nemarcate, exista unele locuri cu zeci de momai care nu par sa aiba niciun scop practic. :)

Ne plimbam, ne simtim bine...

Facem poze...

De pe vf Rysy incerc chiar si o panorama :)

In tot acest timp ii urmarim pe polonezii de pe creasta estica a lui Żabi Koń. Inainteaza extrem de incet, dar au avut noroc - am avut parte doar de cativa stropi, ploaia serioasa ne-a ocolit.

Ne e putin ciuda ca am renuntat la traseu. Of. Poate incercam maine? Dar maine e anuntata vreme si mai proasta decat azi.

La coborare ne oprim la cabana Chata pod Rysmi sa mancam si sa bem un Pepsi... dupa care ne simtim atat de bine incat hotaram sa ne intoarcem la traseu. :) Norii si vantul s-au mai linistit un pic, pare ca pana la urma nu va ploua azi.

Ajungem din nou la punctul de rapel spre traseu de unde apucam sa ii vedem pe polonezi pe varf. Facem rapelul, regrupam la un anou dupa un colt de stanca si Baza pleaca pe prima lungime de coarda usoara, dar foarte spectaculoasa - mers la aderenta tinandu-te cu mainile de muchia ascutita care separa Slovacia de Polonia.

Vreo doua anouri dupa colturi de stanca si un friend gasit in-situ reprezinta asigurarile de pe prima lungime. Regruparea e la pitoane.

:)

A doua lungime e extrem de aeriana. Inca un friend gasit in-situ a prins bine. Urmatoarea regrupare o facem la mobile.

Pe a treia lungime se mai domoleste un pic creasta, dar e la fel de frumoasa catararea :)

Regruparea este imediat sub varf! Cam scurt... trebuiau sa fie patru lungimi, dar se pare ca am mers cam intins si ne-au iesit doar trei.

 

Ajung si eu pe varf, apoi o iau inainte sa gasesc primul punct de rapel.

 

Primul rapel.

Traversarea spre al doilea punct de rapel.

Si al doilea rapel.

 

Pe retragere ii ajungem pe polonezi. S-au miscat extrem de incet... sau poate doar or fi vrut sa-si traiasca cat mai mult visul ? :)

Ajungem inapoi la cabana chiar la ora estimata de intoarcere. Avem grija sa confirmam in caietul cabanei ca am ajuns inapoi - cica daca intarzii in tura mai mult de un anumit numar de ore fata de ce ai estimat, se auto-sesizeaza salvamontul. Cel putin asta am citit pe internet, nu am intrebat la fata locului cum decurg lucrurile in realitate.

Dimineata urmatoare facem o scurta plimbare prin zona inainte de a schimba locatia...

Mac-mac!

:)

Initial vroiam sa ne plimbam pe valea din poza, pana la un lac inconjurat de creste inalte. Pe harta era trecuta o poteca nemarcata care ducea acolo. La fata locului am gasit poteca, dar si un indicator care zicea ca accesul in rezervatia naturala este interzis... asa ca nu ne-am incercat norocul, ci am preferat sa urcat pe o culme din apropiere mergand pe o poteca marcata.

De la cabana coboram la masina pe jos, pe poteca turistica - adica un drum asfaltat pe care au trecut maxim doua-trei masini in decurs de o ora. Peisajul e frumos, iar asfaltul e impecabil, asa ca erau multi turisti cu copii in carucioare care urcau la cabana.

Asta e clar o destinatie ideala pentru oricine, de la alpinisti pana la parinti cu copii oricat de mici!