Data: 14-15 august 2010
Participanti: Dana si Baza
Traseu ziua 1: Nu Ma Uita (3B, 2 lc, VII-), peretele sudic al Coltului Galbinele (zona Costila)
Traseu ziua 2: Hornul din Peretele Costilei (2B, 5 lc, V) si continuare pe Creasta Costila-Galbinele
Si pentru acest weekend se anunta canicula, dar noi nu mai credem demult in prognoze. Hotaram sa mergem din nou sa ne cataram la Costila, asa ca vineri seara dupa munca o luam pe DN1 spre Busteni. Oricat ne-am stradui, nu reusim sa ajungem suficient de devreme pentru a incepe drumul prin padure pe lumina asa ca iarasi voi tresari la fiecare zgomot al padurii ca "daca e ursul"... Numai ca de data aceasta nu suntem singurii care pornesc la 9:30 seara de la caminul alpin. Fiind mai multi, ne permitem sa mergem mai incet si nu mai incercam sa batem recorduri de viteza ca saptamana trecuta :).
Sambata de dimineata, conform prognozei, caldura mare. Ne gandeam mai demult sa mergem in traseele care pornesc din valcelul secundar al Vaii Galbinele si am fost impulsionati si de un comentariu mai vechi de pe roclimbing in care se sugera ca aici se gasesc trasee interesante si abordabile. Pornim lenes spre Valea Galbinele cu gandul de a intra in "Nu Ma Uita" si apoi, in functie de vreme si timp, sa incercam "Rozalia". Gasim imediat intrarea in "Nu Ma Uita", un 3B de doua lungimi bine asigurat, dar in niciun caz banal. Cand am iesit din traseu ni s-a confirmat din nou ca prognoza de "canicula" nu are nici o legatura cu realitatea: tuna de mama-focului de am zis ca o sa inceapa potopul. Lenea de dimineata inca persista, si tunetele ofereau o scuza buna sa ne intoarcem la refugiu sa ne relaxam... Nu se mai punea problema de catarat, dar totusi am pornit sa exploram zona macar sa gasim intrarea in urmatorul traseu de pe lista - "Rozalia". Am gasit repede "Cocostarcul Albastru", dar "Rozalia" nu s-a lasat descoperita de data aceasta... auziem ca este scrisa la baza (nu ca "Rozalia", ci gresit ca fiind "Hornul Agatat"), asa ca am cautat orice fel de vopsea pe stanca la dreapta "Cocostarcului" - fara succes. Mai incercam alta data...
NU MA UITA - 3B
Generalitati:
- traseu interesant, desi probabil putin frecventat
- asigurari bune si suficiente
- 2 l.c. de catarat + eventual o lungime scurta de iesire
- l.c. 1 cam gradul VI/VI+, l.c. 2 macar VII-
- pe lungimea a doua sunt cateva chestii friabile (de evitat cu grija)
Accesul: De la intersectia Vaii Galbinele cu Valcelul Secundar se poate observa triunghiul de stanca cu traseele Midi si Nu Ma Uita. Din acest punct, daca se priveste cu atentie, se observa scris "MIDI" cu vopsea alba pe stanca. Traseul Nu Ma Uita porneste imediat de langa Midi si este de asemenea scris la baza - dar scrisul nu poate fi observat decat cand se ajunge efectiv la baza traseului deoarece este 'ascuns dupa colt', dupa cum se observa si in poza din dreapta de mai jos. Linia traseului Nu Ma Uita este schitata cu rosu in poza din stanga.
Prima lungime: se pleaca pe un horn/fisura apoi se continua in sus cativa metri pe o panta de iarba, dupa care se traverseaza dreapta pe la baza peretelui pana se ajunge la regrupare (3 pitoane solide). Lungime are ~35m.
A doua lungime: Pitoanele conduc din regrupare in sus apoi urmeaza un traverseu stanga. De acolo traseul porneste in sus si usor dreapta si se prinde fisura clara care conduce la un copac unde se poate regrupa. Lungime are ~35m.
Iesirea: De la copac se merge spre stanga pe o scurta rampa de stanca cu braduti, dupa care se regrupeaza in poienita care apare pe partea dreapta. ~15m.
Retragerea: Din poienita noi am coborat spre stanga pe o poteca vaga spre valcelul secundar al Vaii Galbinele. Pana in Valea Galbinele se fac maxim 10 minute, dar atentie la pernitele instabile de iarba pe primii metri ai coborarii. Am observat ca din poienita exista si o poteca spre dreapta, dar nu am explorat sa vedem unde duce - posibil sa fie alta varianta de retragere.
***
Duminica dimineata iar avem parte de caldura mare. Baza vine cu ideea sa mergem in Hornul din Peretele Costilei si apoi pe creasta Costila-Galbinele. Incerc sa-mi inving fobia de a urca pe Valea Costilei (de altfel, una din vaile preferate ale lui Baza) si accept propunerea.
Hornul din Perete Costilei (2B) mi se pare ca aduce mai mult cu o vale decat cu un traseu de alpinism. Intr-adevar exista portiuni de catarat frumoase (hornuri, evident), dar care alterneaza cu portiuni mai linistite si usoare, uneori friabile. Pana am iesit din horn, s-a adeverit din nou ca prognoza de acasa nu are nimic de-a face cu vremea de la munte - eram atat de zgribulita incat mi-am pus geaca pe care am pastrat-o pe mine tot restul zilei.
De la iesirea din traseu, se traverseaza ~50m dreapta pe o terasa larga cu iarba si jnepeni si se ajunge intr-o regrupare din creasta Costila-Galbinele. Noi am continuat in sus pe Costila-Galbinele si ne-am retras pe Hornul Coamei - Valea Galbinele.
***
HORNUL DIN PERETELE COSTILEI - 2B
Generalitati:
- 2B, 5 l.c.
- asigurari suficiente (primii 40m nu au asigurari, dar e gradul II)
- maxim cam gradul V
- e un traseu interesant de combinat cu Costila-Galbinele
Se ajunge apoi la baza unui horn cu bolovan incastrat deasupra. Se poate iesi pe fata din stanga unde se gasesc 2 pitoane, apoi in sus si usor oblic dreapta spre bolovanul incastrat. Se poate trece direct peste bolovan (fara nici o asigurare) sau se pot asigura pitoanele din horn de sub bolovan si se parcurge iesirea din horn. Depasirea acestui bolovan este cea mai dificila parte a traseului. Posibil sa se poata aborda direct acest horn (?), dar noi nu am incercat aceasta varianta.
Urmatorii ~40m sunt pe teren usor, uneori cu pietre instabile si conduc la baza urmatorului horn. Hornul se urca direct, are asigurari multe, este usor (gradul III) si foarte frumos. Dupa horn mai urmeaza ~20m de traseu printr-o zona usoara dar friabila dupa care se iese in jnepeni.
In poza este primul horn cu bolovan incastrat. Am regrupat la cele 2 pitoane din stanga hornului, dar nu recomandam sa se regrupeze acolo deoarece urmatorii 4-5 metri sunt delicati (stanca friabila + vegetatie instabila) si nu au asigurari.
In sus se vede al doilea horn, aproape de iesirea din traseu.
Privind in jos din cel de-al doilea horn:
Un comentariu:
Cum spune cineva la un alt comentariu pe blogul prezent, graţie ochilor voştri (inclusiv via aparat foto) am putut parcurge şi noi, mai-mititeii, traseul...
Mulţumiri!
Trimiteți un comentariu