Traseul Fisura Roșie (5B) din Peretele Văii Albe

Traseu: Fisura Roșie 5B, VII- (VI+, A0), 10lc, Peretele Văii Albe - Circul 2  

Data: 7 iulie 2024

Un traseu cu 3 lungimi frumoase de fisura, cu destula iarba si multe traversari, asigurari discutabile, zone friabile, acces interesant si cateva ridicari memorabile pentru secund urmate de traversee neasigurate pana in regrupare. Un traseu care are destule parcurgeri in ciuda starii in care se afla, si care probabil ar fi mult mai frecventat daca asigurarile si mai ales regruparile ar prezenta mai multa incredere. Un traseu pe care, in momentul asta, nu l-as recomanda decat celor care chiar stiu ce fac si cauta aventura.

Mai jos - vedere cu Peretele Vaii Albe din Circul 2. Accesul pana aici e un traseu in sine.

Accesul: Dupa ce se coboara in Circul 1, se continua traversarea pe curba de nivel pe sub perete. Unde se termina peretele si incep jnepenii, se urca in sus fara dificultati pana intr-un loc de unde incepe o brana clara inapoi spre dreapta (poza de mai jos). Aici noi ne-am legat in coarda. Brana, daca se abordeaza optim, nu prezinta nicio problema. Pe parcursul branei se poate asigura o zada mica, iar regruparea se face in capatul branei la o zada solida. De acolo se urmeaza un hornulet usor in sus spre circul 2 unde este bine sa ne asiguram responsabil. Terenul este usor (daca as intalni astfel de pasaje pe vreo vale, nu mi-as pune problema de asigurare), doar ca aici avem sub noi 3 lungimi de perete. Apoi noi am gasit un piton, imediat dupa care am cotit spre dreapta spre baza peretelui, iar inclinatia terenului a scazut considerabil.

Legati in coarda, in circul 2, pe terenul usor din apropierea peretelui.

Bogdan la baza fisurii de unde incepe traseul. Nu este nicio regrupare acolo, si nu vazuse niciuna nici la baza stancilor de sub el, asa ca dezbateam de la distanta cum sa ne organizam. Pe brana de deasupra, in extrema dreapta, sunt multe capre negre pe care le-am surprins in Circul 2 si care nu aveau cum sa treaca de noi asa ca s-au refugiat cat de departe au putut. 

Pana la urma Bogdan a plecat in sus pe fisura in timp ce eu am ramas la distanta pe terenul usor din Circul 2.

Lungimea 1 (20m): Este o lungime scurta si usoara. Pe fisura de plecare, care nu prezinta probleme, se gaseste un piton foarte jos si unul la final. Urmeaza o portiune inierbata, dupa care gasim 2 pitoane (o fosta regrupare?). Imediat dupa avem un pas ca sa ne saltam pe o brana de iarba (cu putina rabdare se gasesc prize solide), apoi urmeaza o traversare orizontala spre stanga pe brana de iarba pana in regrupare, fara alte asigurari. Regruparea este la un spit si un piton.    

Eu pe lungimea 1.

Lungimea 2 (45m): Pleaca spre fisura evidenta din stanga regruparii. La baza ei se gaseste un spit, apoi urmeaza tevile si pitoanele specifice traseului... dar la un moment dat, fix unde stanca devine foarte friabila, lipsesc si asigurarile pentru o portiune. Mai sus inclinatia scade, si se iese in regrupare usor spre stanga, pe o brana de iarba. Gasim un spit si in aceasta regrupare.   

Final de L2.

Lungimea 3 (aka "lungimea de iarba" - 55m): Are foarte multa iarba si inclinatie mai mare decat m-as fi asteptat. Totusi, linia pe unde se poate urca este destul de evidenta. Din regrupare se pleaca spre dreapta unde avem cativa pasi (pe stanca) unde se pot plasa si asigurari mobile, apoi se continua ascendent dreapta pana intr-un loc unde gasim 2 pitoane (probabil o veche regrupare intermediara). De acolo se continua ascendent stanga, unde cu atentie si inspiratie se mai pot plasa 1-2 asigurari mobile. Apoi iar ne orientam spre dreapta, usor ascendent, spre locul pe unde e cel mai accesibil sa se ajunga la baza peretelui (se mai poate plasa o asigurare mobila inainte de ultima ridicare pe iarba verticala), apoi se traverseaza lejer pe brana spre stanga pana la baza fisurii care da numele traseului, unde gasim regruparea (pe pitoane).  

Vedere in jos cu lungimea de iarba, si eu in R2. 

Lungimea 4 (30m): Pleaca in sus pe fisura asigurata cu multe tevi. Stanca e compacta, linia e clara, si se pot plasa asigurari mobile daca tevile nu ofera suficienta incredere. In momentul in care gasim un spit pe partea dreapta a fisurii e bine sa il asiguram, apoi sa cautam regruparea mai jos in stanga noastra. Acel spit de fapt e prima asigurare din L5. In regruparea gasim un spit si pitoane. Acestea sunt si ultimele spituri din traseul nostru (cele pe care le vom mai folosi in zona superioara fac parte din alte trasee).  

Lungimea 4, frumoasa si aeriana.

Lungimea 5 (30m): Continua initial in acelasi stil pe fisura, pana aproximativ in locul unde se afla Bogdan. De acolo se traverseaza orizontal dreapta pe o brana de piatra, dupa care se continua pe teren extrem de friabil (pe care reusim sa mai gasim vreo 3 pitoane) pana la acea despicatura dintre bolovanul insorit din poza si perete, unde gasim regruparea.

Lungimea 6 (30m): Se revine pe linia fisurii si se continua in sus pana cand aceasta se termina intr-un mic cerdac, apoi se coteste dreapta si se ajunge in regrupare.

Ca secund, as zice ca finalul acestei lungimi a fost cel mai delicat loc din tot traseul. Ultima asigurare era cam pe unde sunt picioarele mele in poza, si ridicarea in acel balcon, desi nu era deosebit de grea, cerea niste energie care era pe terminate dupa cele 3 lungimi de fisura. Iar din acel punct urmau un numar de metri (orizontali si fara alte asigurari) pana in regrupare.

 

Lungimea 7 (35m): Incepand cu aceasta lungime, traseul se orienteaza in traversare spre stanga. Lungime este mai putin verticala si mai usoara. Catararea este initial prin horn, apoi pe creasta din poza, fiind o lungime foarte frumoasa.  

 

Vedere cu circul 2 si eu in R6.

Lungimea 8 (45m): Nu am nicio poza de pe L8. Din regrupare se pleaca intr-un traverseu aerian de vreo 2 metri pana se prinde o fisura friabila, dar cu multe asigurari. Dupa cei cativa metri verticali de fisura, linia traseului merge foarte mult spre stanga pe ierburi si teren usor, fiind o lungime destul de lunga. 

Lungimea 9 (30m): Este o lungime de traversat extrem de mult spre stanga, pe teren cu iarba si friabilitati, dar nimic de speriat fata de ce a fost pana aici. Noi am ales sa regrupam destul de repede la o regrupare buna pe spituri (din alt traseu).

Lungimea 10 (65m): Se continua in traverseu stanga pe o brana foarte buna, pana intalnim linia traseului Eftimie Croitoru. Iesirea se face printr-un horn cu catarare placuta si multe asigurari. Regruparea este la spituri. 

De unde am regrupat noi, L10 are ~65m, asa ca am mers concomitent cativa metri (plecarea din regrupare fiind pe o brana lata). Alternativ, lungimea precedenta se poate face mai lunga, si se va regrupa la pitoane, mai in stanga, tot pe brana de iarba. 

 

De la regruparea finala mai sunt cam 15-20 de metri de iarba pana in Brana Mare, si se ajunge intr-un loc unde este un mare bolovan pe brana in spatele caruia se poate sta foarte comod. De aici, in cateva minute se ajunge pe brana in Creasta Vaii Albe.