Munții Lotrului, stâna Robu

Data: 30-31 octombrie 2010
Traseu: urcare valea Robesti - Izvorul Frumos, stana Robu, coborare Costa Cainenilor - valea lui Vlad

Se anunta un weekend cu vreme stabila si cer senin, dar cu temperaturi prea scazute pentru placul nostru. Ma gandesc ca e un momentul bun sa-mi vizitez bunicii de la Valcea... nu stau prea mult pe ganduri si le dau telefon ca sa aflu ca bunica pleaca cu cativa prieteni de vineri dimineata spre Stana Robu in Muntii Lotrului. Asa ca hotaram sa ne dam intalnire sambata seara la stana :)

Incepe lungul sir de telefoane cu detalii despre traseu, sfaturi unde sa ne lasam masina, griji ca nu o sa gasim drumul, ca e drumul lung (5-6 ore daca mergem repede), griji ca nu prea este semnal la mobil daca avem vreo problema, etc. Adevarul e ca Muntii Lotrului sunt destul de salbatici, nu exista absolut deloc marcaje turistice (pe harti apar destule poteci marcate, dar in realitate acestea nu mai exista), nu este indicat sa-ti lasi masina la captul drumurilor forestiere ca s-ar putea sa nu o mai gasesti intreaga, plus ca sunt multe animale salbatice (in special lupi si ursi). Prevazatori, am studiat destul de bine traseul si ne-am luat GPS-ul cu noi, cu track-ul pana la stana desenat in Google Earth... dar asta nu a linistit-o pe bunica. Fiind convinsa ca nu poti nimeri stana daca nu ai mai fost pe acolo, nu a incetat sa-si faca griji pana nu ne-a vazut ajunsi sambata seara.

Masina am lasat-o in fata bisericii din Robesti si am pornit in sus pe valea Robesti. Se merge cam 5km pe un drum forestier superb.


Daca n-ar fi fost destul de tarziu si drum destul ramas pana la stana, ne-am fi tot oprit sa admiram peisajul de toamna...


:)


Dupa ce se termina valea, se continua pe un drum forestier care urca pieptis. La un moment dat, acest drum trebuie parasit si apucata o poteca nu prea vizibila prin padure. Dar noi n-am avut probleme cu orientarea caci drumul ne fusese marcat din ziua precedenta cu... bucati de hartie igienica agatate prin copaci :)

Potecuta iese intr-o coama in locul numit Izvorul Frumos si de aici se continua pe alt drum forestier de-a lungul coamei pana spre varful Robu. Din loc in loc mai gaseam "marcaje" care sa ne indice ca suntem pe drumul cel bun...


La soare e inca placut, dar la umbra incepe sa se simta racoarea asa ca incercam sa ne grabim.


Plus ca imediat se face intuneric...


Ajungem la stana exact cand s-a intunecat de tot, mancam, stam la foc si ii asteptam pe George si Dina. Trebuiau sa vina cu noi, dar au ratat putin trezitul de dimineata asa ca ne-au zis sa o luam inainte. Ne facem putin griji, dar ajung si ei fara probleme... cu cate un pumn de hartie igienica in buzunare :) Au cules "marcajele" de pe drum.

Unii se duc la culcare pentru ca au de prins trenul devreme a doua zi. Noi ramanem la foc cu cei cu care ne vom continua drumul a doua zi: bunica, doamna Suzana - care dezmorteste atmosfera cu cateva cantece si domnul Ionica - cel care a pus punctul si poza cu aceasta stana in Google Earth :).


Noi copiii (eu, Baza, George si Dina) am avut rezervata camera de la etaj. Avem parte de o surpriza placuta: era amenajat culcusul cu cetina de brad cat sa incapa exact patru izoprene, deci am dormit toti pe moale.


Da, aceasta stana are etaj!


Este in conditii foarte bune dupa standardele cunoscatorilor de stane.


Si se afla intr-o mare poiana la sud de varful Robu.


:)


A doua zi pe drum intalnim un schelet... sa fi fost lup? sau caine?


George si Dina pe drumul de pe Coasta Cainenilor.


Si aici doamna Suzana (stanga) si bunica (dreapta).


Pana acum am avut parte de peisaje superbe, dar dupa o muchie a muntelui dam cu ochii si de asta...


Coboram spre valea lui Vlad unde ne asteapta ~7km de drum forestier pana la Raul Vadului. Speram sa semene cu valea Robesti, dar avem parte de o supriza neplacuta: din cauza defrisarilor, drumul forestier este plin de noroi pana la glezne (noroc ca e inghetat) si valea arata... trist.

Cu aproximatie, acesta este traseul parcurs: urcarea cu rosu , coborarea cu galben. Harta este extrasa din cartea Muntii Steflesti (Lotrului) de Constanta Trufas, Gheorghe Ploaie, Valer Trufas, Gabriela Apostol - Editura Carro, Bucuresti, 1996.



Bălăurind pe lângă Valea Colților

Data: 23-24 octombrie 2010
Traseu: poiana Costilei - valcelul Poienitei - Strunga Magarului - V. Coltilor - V. Scorusi - Vf. Omu - Malaiesti - Gura Diham

Octombrie cica e luna aia cu vreme frumoasa de toamna. Legende :). Primul weekend de octombrie - frig si ploaie, al doilea - nici n-am avut unde sa iesim din casa, al treilea - zapada si viscol. Dar iata ca vine si al 4-lea, cu vreme "stabila" - adica soare, dar frig de crapa pietrele!

Obiectivul: sa vedem cum arata zona paralela cu Valea Coltilor (intuim noi ca ar trebui sa fie o "creasta" pe acolo).

Sambata dimineata - deja obisnuita socializare cu un catel (de fiecare data altul) in parcare la Gura Diham...


In poze parca ar fi o zi placuta de toamna.


Dar in realitate era mult mai frig :)


Din Poiana Costilei urcam pe Valcelul Poienitei, dar in loc sa coboram apoi pe Hornul Pamantos in Malin o luam in sus, paralel cu firul Vaii Coltilor. Zona este destul de inclinata, dar este suficienta vegetatie incat inaintarea sa nu fie o problema.


Brr... :)


Cam asa se prezentau lucrurile pe aici. De remarcat ca stanca este acoperita pe alocuri de o pojghita consistenta de gheata - o gheata mata, care nu lucea, si daca nu erai atent erau locuri unde puteai sa nici nu o observi si sa calci pe ea din greseala. In plus de asta, nu era absolut deloc apa/stanca uda sau zapada. Asta e ziua, si probabil ca astea erau conditiile in care a avut loc accidentul din circurile Vaii Albe.


Pe aici am urcat... cam boschet. Ne-am satisfacut curiozitatea, dar nu cred ca am mai merge si a doua oara. :)


Vedere inspre Poiana Costilei.


Pregatindu-ne sa coboram in Strunga Magarului: Baza amenajeaza un rapel.


Rapeland. Jos ne-am dat seama ca se putea cobori si 'pe picioare' ocolind prin niste jnepeni.


Ajunsi in Strunga Magarului destul de tarziu (deh, nici azi n-am reusit sa fim matinali!), si cu vreo maxim 3 ore de lumina ramase incepe lunga dezbatere incotro sa o luam. Pana la urma decidem sa ne "retragem" spre Omu, sa ne intalnim cu Silvia si Catalin.


Urcand pe Valea Coltilor...


Urcand...


Aproape nocturn.


Strunga Galbinele prin care se trece din V. Galbinele in V. Scorusi...


In sfarsit sus, la iesirea din V. Scorusi. Ne punem coltarii pentru traversarea pe branitza... inspirat ar fi fost sa ii punem de mai devreme, dar cand am inceput sa simtim cu adevarat nevoia nu prea mai aveam unde sa stam bine pentru manevre.


Ajungem la Omu numai bine cat sa luam o ciorbitza si un ceai inainte sa se inchida 'bucataria', stam un pic la povesti cu lumea si ne culcam destul de repede in camera mare avand grija sa ne alegem locuri cat mai aproape de usa ca sa avem suficient aer. Stiam de cu o saptamana inainte ca te poti trezi lejer cu o enervanta durere de cap din cauza lipsei de oxigen din camera aia.

De dimineata, baietii (Baza si Catalin) sunt foarte matinali!!!


:)


Catalin a venit pregatit special pentru poze...


Dar se pare ca si el reprezinta un subiect numai bun de fotografiat :)


:)


A doua zi hotaram sa coboram toti patru pe 'hornuri' in Malaiesti... pentru mine fiind prima data cand merg de la Omu spre Malaiesti.


Pornim noi de la Omu pe marcajul banda albastra si dupa scurt timp ajungem la un indicator (spre dreapta) pe care scria foarte explicit "BA - Malaiesti prin Hornul Mare". Intr-adevar de la acel stalp se bifurca o poteca marcata cu banda albastra, dar nu prea arata a horn.

Oooky, cam dubios! Cei care stiau drumul (Baza si Silvia) lamuresc lucrurile: acela este drumul de vara. Am ignorat indicatorul si am continuat inainte pe platou. Dupa cateva minute am gasit si hornul, marcat tot cu banda albastra si care chiar arata a horn!

Deci:

  • primul indicator cu "Hornul Mare" este in dreptul drumului de vara si induce lumea in eroare garantat!
  • drumul de vara are exact acelasi marcaj ca si Hornul Mare: banda albastra.
  • drumul de vara este ...de vara (si atat!)
  • a confunda drumul de vara cu Hornul Mare in conditii de iarna poate avea urmari tragice.
Ne intrebam si noi retoric: Daca nu cunosti prea bine locurile, oare cum o fi sa dai de indicatorul ala in toiul iernii, pe ceata?

Coborand pe horn...



"Cu Geo la Coștila..."

Data: 17-18 octombrie 2010
Participanti: Dana, Baza, Geo, Nusu, Corina, Rudi, Jean-Paul
Traseul nostru (Dana & Baza): V. Bucsoiului - Vf. Omu - V. Alba

Si anul asta, la fel ca in ultimii ani, Geo si-a rezervat un weekend pentru a veni in tara sa catere la Costila si sa vada zadele in straie de toamna. Biletul de avion e luat din timp, lumea anuntata sa-si rezerve weekendul asta in calendar, totul aranjat! Sau, mai bine zis, aproape totul. Pe cei de la "vreme" nu i-a anuntat nimeni de intentiile noastre, asa ca avem parte de zade in straie de... iarna :).

Sambata de dimineata plecam cu Geo din Bucuresti si ne regrupam la Caminul Alpin cu Nusu, Rudi si Corina. Vremea e rece, inchisa si ploioasa asa ca Rudi si Corina pleaca spre Brasov si promit sa vina seara la refugiu. Restul - pornim in sus spre refugiu.


Geo :)


:)


Cu Geo, drumul ia mai mult decat de obicei, dar e si mult mai placut decat de obicei :)


La scurt timp dupa ce ajungem la refugiu apare si Jean-Paul. El e in drum de la Cluj spre Bucuresti, dar a facut un mic detour pe la refugiu sa ne vada.


Intre timp nu mai burniteaza si stanca pare sa fie uscata pe alocuri. Exista trasee catarabile, deci e clar ce vor face Nusu si Geo! Noi in schimb preferam sa ne plimbam pe frigul asta, asa ca ne lasam lucrurile la refugiu si pornim spre valea Bucsoiului.


La intrarea in vale nu era pic de zapada, dar in partea de sus ne-am cam luptat cu nametii.


Am ajuns la Omu destul de devreme, dar pe intuneric. Deh, nu mai e vara! In timp ce mancam o ciorbita delicioasa ne gandeam ce sa facem... afara incepuse sa viscoleasca, in cabana era cald si bine, si o atmosfera foarte placuta. Nu e greu de luat o hotarare :)

A doua zi, Baza e matinal si iese sa faca cateva poze la prima ora.


Viscolul pudrase totul cu zapada :)


:)


Incet-incet, pare ca o sa isi faca aparitia si soarele...


Stalpul din fata cabanei - foarte fotogenic in dimineata asta :)


La fel si cabana cu bolovanul :)


Si in sfarsit avem parte si de soare si cer (partial) senin :)


Profitam, si ne bem ceaiul/cafeaua pe "terasa".


Coltii Morarului :)


Dimineata asta e superba, asa ca vrem sa ne plimbam cat mai mult pe platou. Pana la urma coboram pe Valea Alba, unde ne intersectam cu Rudi si Corina care urcau pe acolo.


La refugiu ii asteptam pe Geo si pe Nusu sa vina din traseu si coboram toti in Busteni.


La masina, Geo obosita dar fericita dupa un weekend in care optimismul unora (Geo si Nusu) a invins prognozele meteo. :)



ATENȚIE !!!

Unele activități prezentate aici implică risc serios de accidentare gravă sau chiar fatală.

Este important de reținut că:
  • Abordarea anumitor trasee prezentate aici poate fi foarte diferită de cea obișnuită, un motiv foarte serios de a trata cu rezervă informațiile prezentate.
  • Condițiile în care un traseu se găsește (împreună cu riscurile asociate!) pot fi foarte diferite față de cum au fost ele găsite la un moment dat.

În consecință:
  • NU ne putem asuma nicio răspundere în caz că informațiile prezentate aici sunt greșite, inexacte sau depășite.
  • NU ne asumăm nicio răspundere pentru consecințele ce pot decurge din folosirea, în orice fel, a oricăror materiale prezentate aici.
  • Folosirea oricăror informații sau idei prezentate aici se face integral pe propria răspundere.