Cheile Râșnoavei. Traseul Coțofana (5A) din Peretele Animalelor

Data: 22 iunie 2014
Participanti: Dana, Bogdan
Traseu: Traseul Cotofana (5A, VII-/VII, 4 LC) din Peretele Animalelor, Cheile Rasnoavei

Se aliniaza iar astrele si am ocazia sa ma catar din nou. De data aceasta in Peretele Animalelor din Cheile Rasnoavei. Bogdan, coechipierul de azi vrea sa se catere cat mai mult, asa ca planul e sa faca un traseu cu mine (timp in care sta Baza cu bebe), apoi preiau eu copilul si el mai catara un traseu cu Baza. Eu as vrea sa merg in Cotofana. E un traseu care merge catarat la liber si vreau sa incerc sa rezolv si pasajele pe care nu le-am dibuit prima si singura data cand am facut traseul, acum destui ani.

***

Tati si bebe raman la masina in timp ce noi pornim spre perete. Urmeaza sa urce si ei la baza peretelui mai tarziu...


Plec eu cap pe prima lungime scurta. Prima data cand m-am dat cap la alpinism a fost pe lungime asta! Am un pic emotii - atunci m-am descurcat binisor, oare acum cum o sa fie? :)

Emotionant e doar pana la primul cui, care e destul de sus pe un scoc pamantos. Apoi incepe stanca, incep cuiele, incepe catararea usoara si frumoasa si slalomul printre palcurile de iarba. (Nu e nimic ironic, e vorba de slalom la propriu - desi peretele e plin de vegetatie, catararea e pe stanca curata, ocolind "tufisurile".)  


A doua lungime duce la baza arcadei si ii revine lui Bogdan.

Parca pe aici eram cand ii aud pe tati-Baza si bebe-Mihnea ca se apropie... Mi se pare ca s-au cam grabit sa vina. Sau ne miscam noi asa lent?! Bebe-Mihnea se smiorcaie un pic, suna ca si cand ii e somn. Ce ciudat e sa auzi copilul la baza traseului! E o presiune in plus sa ne miscam mai repede.

Lungimea se termina cu un traverseu spre dreapta pana in regrupare. Cu putina atentie nu pune probleme, dar tot ciudat mi se pare pasajul, exact asa cum l-am perceput si data trecuta.


Daaaa, urmeaza lungimea cu arcada! Si e randul meu! Chiar imi doream sa merg cap pe lungimea asta! Si e liniste, bebe a adormit. Uff, ce emotii am avut pe aici acum 6 ani, secund fiind. Ce ma panica ideea de traverseu orizontal pe vremea aia. Dar arcada e usoara, are prize mari si bune...

Uhm... are prize mari si bune cand e uscata :)) Acum e partial uda. Ma asteptam, a tot plouat zilele trecute. Reteta succesului e rabdarea! Adica: rezista tentatiei sa te prinzi de bucla, cauta prize alternative pe fata, fa un pas, respira, scutura mainile, ia niste magneziu, cauta din nou prize alternative. Si uite asa, incet dar sigur, concentrandu-ma pe catarat si nu pe temerile interioare, ajung pana in regrupare legand lungimea!  


Mai sus, una din cele doua poze cu mine. Atat a reusit Bogdan sa-mi faca inainte ca aparatul lui sa faca un dublu salt... mortal. :(

Mai jos, Bogdan in zona mai dificila din lungimea a treia - sfarsitul arcadei, inceputul portiunii verticale.


A patra lungimea incepe cu un pas de traverseu direct din regrupare. Aici secretul e sa cauti bine-bine prizele de picior. Urmeaza o portiune drept in sus cu prize bune, dupa care e un pic dificil cand traseul o coteste brusc orizontal stanga. Acolo in mod cert pe secund il ajuta sa NU fie asigurat cel mai din dreapta cui. Eu m-am ambitionat sa imi iasa la liber traseul, asa ca am tot catarat, dezasigurat, descatarat, catarat, etc. La inaltimea mea mi se pare imposibil sa merg pe linia cuielor, dar trebuia sa "bifez" toate pitoanele ca aveam bucle de recuperat! :))


Dupa a patra lungime practic s-a terminat traseul. Variantele sunt: niste catarare pe praguri de iarba pana sus in padure sau rapeluri pana la baza peretelui. Se subintelege ce varianta am ales, nu?


Stiam ca putem ajunge jos din 2 rapeluri, chiar si cu corzi de 50m. Dar se pare ca am gresit ceva! Primul rapel cred ca trebuia sa fie putin mai lung... Asa ca am ajuns sa facem doua rapeluri lungi din regrupari cu veriga rapida si un rapel scurt de tot (sub 10m) de dupa un copac. Cam stresant cu retragerea in conditiile in care bebe se trezise si isi exprima destul de clar dorinta ca mamica lui sa apara odata. :)

Uf, ce frumos a fost! Of, ce pacat ca s-a terminat asa repede! As sta si m-as bucura si as rememora fiecare pas, dar nu-i timp. Il preiau imediat pe Mihnea ca sa aiba baietii timp de inca un traseu. Si in timp ce Baza si Bogdan au catarat Diedrul Corbilor, eu si bebe ne-am facut de cap pe la Cetatea Rasnov. O zi plina, ce mai!

Un comentariu:

Sorina Popa spunea...

Mai, frumosilor!
Il initiati si pe bebe-Mihnea in ale catararilor!
Ne bucuram sa va vedem!

ATENȚIE !!!

Unele activități prezentate aici implică risc serios de accidentare gravă sau chiar fatală.

Este important de reținut că:
  • Abordarea anumitor trasee prezentate aici poate fi foarte diferită de cea obișnuită, un motiv foarte serios de a trata cu rezervă informațiile prezentate.
  • Condițiile în care un traseu se găsește (împreună cu riscurile asociate!) pot fi foarte diferite față de cum au fost ele găsite la un moment dat.

În consecință:
  • NU ne putem asuma nicio răspundere în caz că informațiile prezentate aici sunt greșite, inexacte sau depășite.
  • NU ne asumăm nicio răspundere pentru consecințele ce pot decurge din folosirea, în orice fel, a oricăror materiale prezentate aici.
  • Folosirea oricăror informații sau idei prezentate aici se face integral pe propria răspundere.