Bucegi. Traseul Suzana (5B) din Țancul Mic

Data: 14 iunie 2014
Participanti: Dana, Silvia
Traseu: Traseul Suzana (5B, VIII sau VII-/VII (A1), 4 LC) din Tancul Mic, zona Costila


Ultimul an si jumatate...

Daca ati citit postarile mele din prima jumatate a lui 2013, ati vazut ca n-am stat degeaba. Si poate e un moment bun sa povestesc un pic despre perioada asta, ca sunt destul de des intrebata in ultima vreme ce si cum am facut. Dupa vacanta din Noua Zeelanda, cand am facut acele trasee frumoase pe creste de zapada si cand am aflat ca sunt insarcinata, am inceput sa am dificultati din ce in ce mai mari cu activitatile cardio. Asa ca am cam renuntat la mersul pe munte... cred ca pot numara pe degetele de la o mana plimbarile din perioada aia.

In schimb, n-am avut nicio problema cu cataratul. Evident, m-am dat numai in mansa si a trebuit sa-mi schimb un pic stilul de catarat, nu m-am mai folosit atat de mult de muschii abdominali. Dar am profitat de perioada asta ca sa inteleg ce muschi sunt folositi la fiecare miscare, am cautat mereu solutii cat mai usoare si cred ca am progresat din punct de vedere tehnic. Ah, si m-am bucurat de mobilitatea din lunile alea - femeile insarcinate au ligamente mai elastice si mobilitate mai mare :). Dar nu fiti invidiosi, astea dispar dupa nastere. Din luna a cincea am simtit nevoia sa trec la un ham intreg - nu e atat de comod ca cel normal, dar nu apasa deloc pe burta. Am iesit si la escalada, si la trasee clasice. Ultima iesire la stanca a fost in traseul Muchia Caprioarei din Postavarul cu fix 2 luni inainte sa nasc... dupa aia n-am mai avut timp, ca as mai fi vrut sa ies!

Daca in timpul sarcinii totul decurs cum speram (sau chiar mai bine), dupa ce a aparut bebe nu a mai fost chiar asa. Visam eu ca dupa ce face macar o luna o sa pot sa-l plimb pe munte in wrap-ul elastic, ca prima plimbare cu el o sa fie la refugiu la Costila, ca daca tot sunt acolo macar o mansa langa refugiu o sa pot sa ma dau si eu. Si d-astea... Fizic, eu n-as fi avut probleme. La panou am revenit dupa mai putin de 4 saptamani. Doar ca bebe a avut alte idei. Nu i-a placut absolut deloc in wrap! sau in sling! iar marsupiul l-a refuzat pana dupa 6 luni! Asa ca m-am multumit cu cataratul la panou si cateva iesiri la escalada in Bulgaria. La alaptat nu am vrut sa renunt, asa ca nu se punea problema ca eu sa plec aiurea si pe el sa-l las acasa.

Apoi am dat peste schemele de diversificare - la 6 luni incepi sa-i introduci o masa de legume si la 8 luni cica ajunge copilul sa bea laptic doar dimineata la 6-7 si seara la culcare la ora 9, in restul zilei mancand mancare. Asa ca au incoltit alte idei in capul meu - daca-i asa cu diversificarea, la jumatatea lui aprilie o sa pot sa plec si eu la o tura de o zi, nu? Aiurea! Nu stiu cine a facut schemele alea, dar eu nu stiu vreun copil alaptat la care sa mearga lucrurile asa. Am reusit totusi la sfarsit de aprilie sa particip la HCO - copilul jos in Herculane ca era cam instabila vremea, eu fugind pana la faleze, catarand ce se nimereste si apoi inapoi fuga jos la copil (rezista cam 6 ore fara mine pe vremea aia). Abia dupa ce a facut 9 luni am ajuns la performanta de a-l alapta o singura data in timpul zilei (uneori). Deci din momentul ala as fi putut sa "evadez" si eu la catarat macar jumatate de zi. Doar ca eram cam demoralizata din cauza epicondilitei cu care m-am pricopsit de prin aprilie ca sa am vreo initiativa in directia asta. Pana cand...

Inceputul lui iunie 2014

Primesc email de la Silvia scurt si la obiect "Ai chef/posibilitatea de o iesire la catarat?".

Chef am oricand, la orice ora :)). Posibilitatea? Hmm... aici nu depinde numai de mine. Si chiar daca am posibilitatea, asta nu inseamna ca pot sa lipsesc toata ziua, ci maxim de catarat un traseu in Rasnoave sau in Tancul Mic la Costila. Oare o sa vrea Silvia sa catere ceva atat de scurt? Prezint datele problemei tuturor. Tati-Baza ma sustine. Silvia isi petrece weekndul cu sora ei, asa ca ii convine si ei sa lipseasca relativ putin. Ramane sa mergem sus la Costila si sa cataram ceva nou pentru amandoua in Tancul Mic in timp ce tati-Baza va sta cu bebe-Mihnea si cu sora Silviei in Busteni. Yey! Cum s-au aranjat toate!

Alegerea traseului pare ca e treaba mea, ca Silvia nu a avut timp sa se documenteze deloc :). Suzana pare varianta cea mai buna. Celelalte trasee usoare din tanc le-am catarat amandoua, iar restul traseelor mai grele pare ca au fiecare cate o problema. Nu e ca si cand cu Suzana nu-s semne de intrebare. E un traseu reparat cu ancore chimice care au fost montate gresit, deci nu se stie cat de bine tin (pe langa multe se vede gaura in loc sa se vada adezivul).

Am la mine singura schita gasita pe net [sper cat de curand sa fac o schita noua sau macar sa o actualizez un pic pe aceasta]:

ATENTIE! Schita are cateva erori serioase!

Dupa gradele de pe schita, prima lungime pare cea mai accesibila... deci ma gandesc ca ori plec cap pe prima lungime, ori merg secund tot traseul. Ramane sa ma hotarasc la fata locului.

La baza tancului trebuie sa dam cateva telefoane pentru a identifica traseul - vopseaua de la baza s-a sters complet. Pana la urma ne lamureste Sainu': Suzana pleaca pe rampa de stanca imediat in stanga traseului Hardy, pe care deja il identificasem. Nu vad primul cui si parca nu-mi vine sa o iau eu in sus, asa ca s-a decis. Merg secund. :)  



Pe acolo pe undeva isi exprima Silvia prima impresie: Cam sustinut pentru incalzire! Conform schitei, prima lungime trebuia sa fie destul de usoara.


Aproape a ajuns la capatul traverseului oblic. Urmeaza inceputul portiunii verticale, cea mai grea partea din lungimea asta.


Laura, Adi si Andrei sunt in Hermann Buhl si ne fac poze.




Abia astept sa ma catar si eu! Silvia imi tot zice cat de fain e!!!


Ajung si eu in prima regrupare. A fost absolut SUPERB! Greu si sustinut, dar SUPERB. Nu, nu mi-a iesit la liber. M-am mai tras de cate o bucla pe ici, pe colo. Dar si asa au fost multi multi pasi foarte faini de catarat. Numai ca nu stiu cine a pus gradele pe schita aia. Sau distantele. VII- prima lungime ?!?! Poate VII- impus. La rot e clar mai mult (poate VII+?). Si a avut fix 50 de metri, nu 40m cum scrie pe schita!



Pleaca Silvia pe a doua lungime, cea cu pasul. Dupa vreo 7 asigurari si cateva odihne ajunge la o regrupare. Pe schita, a doua lungime are 30m si regruparea e la intersectia cu Hermann Buhl. Asa ca Silvia continua inca vreo 5-6m pana intersecteaza linia lui Hermann Buhl, si apoi oblic stanga inca 3-4m pana in regrupare.  


Ajung si eu in regruparea in Hermann Buhl. In sus se vede o linie... totusi, inainte sa ne aruncam cu capul inainte, dau un telefon sa intreb daca suntem bine. Pffff! Ce vedem in sus cica e Mizantrotheosis, traseul lui Titus. Regruparea noastra era aia pe care am sarit-o... iar Suzana, cand se intersecteaza cu Hermann Buhl, o ia spre dreapta peste un prag cu aspect friabil. Ce sa zic... o porcarie schita, noroc cu telefoanele la prieteni!


Devine clar ca nu o sa ne incadram in intervalul de 6 ore cat mi-as fi dorit sa ne ia tura cu totul din Busteni pana inapoi in Busteni. Vorbesc si cu Baza care imi zice sa ne vedem linistite de catarat, ca bebe e ok. Asa ca rapelam in regruparea din Suzana si reluam traseul nostru.

Mai jos - Silvia, trecand spre dreapta peste pragul cu aspect friabil fix la intersectia cu Hermann Buhl.


Lungimea a treia nu e sustinuta deloc, dar are cativa pasi tari - la un prag de gresie urmat de o surplomba.


Am trecut si eu de surplomba...


Dar mai am cativa metri de catarare placuta pe pietricele de conglomerat...


In a treia regrupare, cu Peretele Vulturilor in spate.


O pozez repede pe Silvia pe a patra lungime, inainte sa dispara dupa muchie. La un moment dat imi striga sa incerc sa fac lungime la liber ca e foarte faina!


De incercat, incerc eu, dar se pare ca n-am fost prea inspirata. La un moment dat e o plomba intre doua inele mari... am fost atat de atrasa de acea plomba incat se pare ca m-am indepartat de linia pe care trebuia sa catar. Noroc cu cele doua inele :). Nici aceasta lungime nu-i sustinuta, are doar cativa metri mai dificili.

Si gata traseul... amandoua suntem super super incantate!!! Se pare ca a fost o alegere inspirata traseul asta. :)


In creasta am ajuns fix la un punct de rapel. Pentru retragere am facut 3 rapeluri: primul, foarte palpitant, de peste 40m din care mai bine de 15m nu am atins peretele cu picioarele; al doilea scurt, maxim 15m; al treilea lung, peste 40m, pana jos chiar langa intrarea in traseu.


Coboram repede-repede spre Busteni. Ne reintalnim cu totii in padure, putin mai jos de troita - acolo ajunsese Baza cu bebe in carut :)))

Am mai zis, dar repet: traseul a fost SUPERB. Pacat de calitatea ancorelor si reputatia proasta pe care o are din cauza asta. Sper sa fie reparat cat mai curand si sa devina ceea ce trebuia sa devina cand s-au pus ancorele.

ATENȚIE !!!

Unele activități prezentate aici implică risc serios de accidentare gravă sau chiar fatală.

Este important de reținut că:
  • Abordarea anumitor trasee prezentate aici poate fi foarte diferită de cea obișnuită, un motiv foarte serios de a trata cu rezervă informațiile prezentate.
  • Condițiile în care un traseu se găsește (împreună cu riscurile asociate!) pot fi foarte diferite față de cum au fost ele găsite la un moment dat.

În consecință:
  • NU ne putem asuma nicio răspundere în caz că informațiile prezentate aici sunt greșite, inexacte sau depășite.
  • NU ne asumăm nicio răspundere pentru consecințele ce pot decurge din folosirea, în orice fel, a oricăror materiale prezentate aici.
  • Folosirea oricăror informații sau idei prezentate aici se face integral pe propria răspundere.